Adela vă sfătuiește în sex și iubire. „După 18 ani, m-am trezit cu numele lui complet în minte. Vom putea retrăi sentimentele de altădată?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Bună Adela, Citesc mereu sfaturile şipoveştile tale. Acum sunt chiar eu într-o dilemăşi am nevoie de ajutorul tău....
Înurmă cu 18 ani, pe cândsoţul meu lucraînstrăinătate, am trăit o frumoasăpoveste de dragoste cu un altbărbat. Eram tânără, 23 ani, iar el 29. Un bărbatchipeş, atent, afectuos ,dar care abia se eliberase dinpuşcărie. Îicunoşteamfamilia, el era un băiat bun care ajunsese acolo dingreşeală. Ne înţelegeam perfect în toate privinţele. Dar s-a reîntorssoţul meu şi am încheiatpovestea. Ne-a fost greu amândurora, el ne urmărea, ascultalauşa cum soţul meu sepurtaurât. Într-o seară, m-a luat furat şi m-a dusla el acasă. Dimineaţăcând am fugit de la el, ai mei nu m-au mai primit, soţul meu schimbase yalalauşă, dejacăuta avocat pentru divorţ. Le-am explicat că eu nu am vrut, că m-a luat cu forţaşică acum am reuşitsă fug de la el, pentru că nu vreau să-mi pierd copilul, care atunci avea 2 ani. Soţul meu m-a iertat, dar n-am mai avut o căsniciefrumoasă. De fapt, nici înainte nu ne înţelegeam prea bine. Lui, i-am spus să nu mămaicaute, căîmi iubesc copilul şi nu vreau să-l pierd. Îmispuneacăîmi face el alţii, câţi vreau. Dar nu am acceptat. Copilul meu era viaţamea. Timpul a trecut.... Ne-am revăzutîntâmplător, înfugă, pe stradă, după 4 ani. Mi-a spus că are o fetiţă, o creştesingurcămama a fugit. Apoi nu am maiştiut nimic de el. Am divorţat, am statsingură, am încercatsăîmi refac viaţă, am ieşit cu alţibărbaţi, am mai avut o relaţie de 7 ani. Cu alte cuvinte...o viaţăeşuată.
De multe ori m-am gânditla el. Îmi aminteam ceea ce am trăit cu el: râsetele, muzica, mâncarea, momentele pline de pasiune dintre noi. Aş fi dorit să ştiu ce mai face, dacă îi e bine, dar nu l-am mai văzut, n-am mai ştiut nimic de el. Nu aveam cunoştinţe comune, familia lui s-a mutat. Îl căutăm în fiecare bărbat de pe stradă, tresăream când vedeam pe cineva care îi semăna. De multe ori am încercat să-l caut pe Facebook, dar, ciudat, nu îmi aminteam numele de familie. Pur şi simplu nu mi-l aminteam. Am încercat combinaţii de litere, dar.... parcă mi se făcuse spălare de creier. Aşa au trecut 18 ani. Zilele trecute, într-o dimineaţă, m-am trezit cu numele lui complet în minte! Nu-mi venea să cred şi nu înţeleg de ce. Aşa.deodată... Imediat am intrat pe Fb şi l-am găsit. Era neschimbat. Un picmaiîmplinit, dar la fel de chipeş. Am stat ore întregişi m-am uitatla poze. M-am hotărât cu greu să-i trimit cerere de prietenie, dar...am făcut-o! Mi-a acceptat. I-am trimis mesaj "Dupăatâţia ani te-am găsit!" Apoi am începutsă vorbim. Plângeamşiîi scriam. Ne-am amintit tot ceea ce am trăit împreună. Şi el a avut o viaţădificilă, eşecuri, rămânândsingur. Fetiţaşi-a luat-o mamaînapoiprininstanţă, dar el are grijăsă nu-i lipsească nimic... El munceşteîn Germania şi eu în Anglia. Înziuaîncare eu m-am trezit cu numele lui pe buze, el mă visase noaptea. Era nedumerit: de ce tocmai pe mine? Dupăatâţia ani? De unde şipână unde eu? Acum vorbim zilnic. Ne povestim vieţile. Dorim amândoisă ne revedem, săretrăim pasiunea. Sau poate chiar maimult... Suntem amândoi singuri. Nu ne mai poate opri nimic. Copii suntmari acum. Îmi doresc enorm săîlvăd, să ne iubim iar, să nu-l mai pierd! Dar mi-e teamă. Au trecut anii peste noi. Mi-e teamăcă nu vamaifila fel. Acum teîntreb pe tine. Crezică vom putea relua firul poveştii noastre? Vom putearetrăi sentimentele de altădată? Sau poate e doar curiozitatea dupăatâţia ani? El spune că vrea iar sămăsimtăînbraţe, să ne iubim iar nebuneşte, căsuntla fel de frumoasăşimă vrea lângă el. Eu simtacelaşi lucru, dar mi-e teamăcă lucrurile nu vor maifila fel.
Adela răspunde
Draga mea, Dacă spui că ați trecut prin atâtea, ce rost are să mai păstrezi frici? Ai dreptate să ai îndoieli că va mai fi ”ca la început” – n-are cum să fie. Dar va fi… ca acum. N-ai de unde să afli cum va fi dacă nu vei avea curajul de a avea experiența. Dacă tot te-ai gândit atâția ani la el, dacă tot ți-ai pus atâtea speranțe în această reîntâlnire, eu zic să-i dai o șansă. Cine știe, poate va fi cu noroc. Și, dacă nu, măcar știi adevărul. Măcar nu mai visezi la cai verzi pe pereți. De ce să nu încerci? În definitiv, nu mai datorezi nicio explicație nimănui. Evident, trebuie să pornești din start cu ideea că e un experiment, să nu ai așteptări exagerate. Fii deschisă, caldă, plină de speranță, dar fii pregătită să suporți realitatea dacă nu este așa cum ți-ai imaginat. În toți acești ani, tu ai proiectat asupra acestui personaj toate dorințele tale frumoase, cele mai mărețe așteptări. Trebuie să fii conștientă că e posibil ca persoana reală să fie un pic diferită de cea din imaginația ta. Însă faptul că tu ți-ai amintit numele lui exact în ziua în care el te-a visat, mi se pare un semn care vă transmite mesajul universului că, totuși, mai aveți o șansă. Depinde numai de voi.
