Adela vă sfătuiește în sex și iubire. ”M-am culcat cu alt băiat, sunt însărcinată, prietenul meu a aflat și, deși ne facem planuri de nuntă, eu nu-mi pot lua gândul de la celălalt”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela, Mă numesc Natalia. Am 23 de ani și sunt într-o relație de aproape 2 ani. Prietenul meu e un o minunat. Locuim împreună într-o altă țară. Din decembrie, a început să nu prea mai meargă relația. Pe la sfârșitul lui decembrie m-am îndrăgostit de un băiat care e altă religie, deloc agreată de europeni. Prietenul meu a cam început să simtă că ceva nu e în regula cu mine, eu nu am recunoscut deloc. Lucrez acolo unde e cazat. Până la urmă m-am culcat cu acel băiat. A aflat și prietenul (de la mine). În zilele în care era încă tensiune între noi, am aflat că sunt însărcinată. Era și bucurie și tristețe. Partea proasta e că nu pot să îl scot din cap deloc orice aș face. O perioadă nu m-am mai dus acolo la lucru, doar ca să nu îl mai văd (cerusem alt obiect de curățenie). Băiatul acela a spus să mai încerc cu prietenul meu... și iar să încerc. M-a pus să îi promit că nu am să renunț ușor la 2 ani de relație... Trei-patru luni, el mă poate aștepta și, dacă chiar nu merge cu prietenul meu, atunci sa îl caut, el va fi aici. Nu a fost o zi să nu mă gândesc la el. Nu am mai vorbit deloc de vreo 2 luni cu acel băiat. Îi spusesem să mă blocheze în telefon că altfel nu am să rezist să nu îl caut. Nu am vorbit mult... vreo 2 săptămâni... dar nu pot să îmi dau seama, mă simt parcă au fost 4 ani... În schimb, eu și prietenul meu locuim în continuare împreună, m-a iertat și vrea să facem un test de paternitate. Sunt de acord. Dar mă doare sufletul că nu pot să stau cu el așa... orice ar face pt mine, parcă îmi este tot una... Dacă ne certăm, mă doare ca și cum doar el ar exista. Am început sa mă controlez, să nu mai arăt emoțiile când vin acasă. Nu mă pot muta singură. Nu am să mă descurc. Plus, fiind însărcinată, am nevoie de cineva pe perioada sarcinii. Aș vrea să mă duc să vorbesc cu acel băiat (care e mai mic decât mine), să știu de el cum este. Dar îmi este rușine. Știu că trebuie să mă gândesc la binele copilului. Și copilașul e al prietenului. Cu acel băiat a fost neprotejat, dar nu a ejaculat în mine și după nu am mai continuat. Cam de la începutul relației cu prietenul meu a fost neprotejat și a ejaculat în mine, dar, până acum, n-am rămas însărcinată. Și el a trecut peste asta cât de cât, nu îmi arata, nu îmi spune, dar știu ce e în sufletul lui. Am făcut planuri de nuntă etc. Sincer, la orice aș renunța oricând pentru băiatul acela. Dar, pe partea cealaltă, îmi este frică de faptiș cî nu știu când voi mai găsi un alt om minunat ca prietenul meu.
Adela răspunde:
Dragă Natalia, Într-adevăr, prietenul tău este un om minunat. Nu ştiu câţi bărbaţi ar da dovadă de o asemenea înţelegere în situaţia pe care o descrii. Prin urmare, merită să rămâi lângă el, orice ar fi, dacă şi el este de acord. Dacă ţi-a cerut test de paternitate, fă-l. Asta o să-l liniştească şi pe el, dacă spui că tu eşti sigură că el este tatăl. Cât despre celălalt băiat – care, la rândul lui, dă şi el dovadă de înţelegere, nu ştiu ce le faci! – mai bine îl laşi în pace. Dacă el a acceptat să te blocheze ca să nu-l mai suni, cu toate că spune că te iubeşte, înseamnă că poate trăi şi fără tine, bine mersi. E frumos din partea ta că te îngrijeşti şi de sentimentele lor, dar acum trebuie să te focalizezi asupra rolului de mamă pe care îl vei avea de jucat din plin, de acum înainte. E posibil să rămâi şi singură, pentru că nu se ştie ce-l poate apuca şi pe prietenul tău minunat. Cine ştie, dacă el a dat dovadă de atâta toleranţă faţă de tine, s-ar putea într-o zi să vină la tine şi să-ţi ceară aceeaşi atitudine şi pentru el. Dacă, să zicem, se îndrăgosteşte şi el de altcineva, ce-o să faci? Prin urmare, cel puţin interior, trebuie să-ţi găseşti o stare de independenţă, astfel încât să poţi renunţa oricând la oricare dintre ei. Iar copilul să fie mereu pe primul loc.
