Claustrofobia, așa cum îi spune și numele, este un tip de fobie, o teamă dusă la extrem de spații închise sau aglomerație. Claustrofobia se poate manifesta diferit de la persoană la persoană, poate avea intensități diferite. Unii oameni se simt ușor anxioși, atunci când se află într-un spațiu închis sau aglomerat. Alții se simt extrem de anxioși și pot experimenta chiar un atac de panică.
Cuprins:
Notă: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unu specialist. Vă recomandăm, înainte de a încerca orice tratament, să consultați un specilaist și să urmați indicațiile acestuia.
O fobie este o frică persistentă, excesivă, nerealistă de un obiect, persoană, animal, activitate sau situație. Este un tip de tulburare de anxietate. O persoană cu o fobie fie încearcă să evite lucrul care declanșează frica, fie o suportă cu mare anxietate și suferință.
Unele fobii sunt foarte specifice și limitate. De exemplu, o persoană se poate teme doar de păianjeni (arahnofobie) sau de pisici (ailurofobie). În acest caz, persoana trăiește relativ liberă de anxietate evitând lucrul de care se teme.
Unele fobii însă provoacă probleme într-o varietate mai mare de locuri sau situații. De exemplu, simptomele acrofobiei (frica de înălțime) pot fi declanșate prin privirea pe fereastra unei clădiri de birouri sau conducând peste un pod înalt.
Frica de spații închise (claustrofobia) poate fi declanșată de mersul într-un lift sau de folosirea unei toalete mici. Persoanele cu aceste fobii ar putea avea nevoie să-și schimbe drastic viața. În cazuri extreme, fobia poate dicta locul de muncă al persoanei, traseul de conducere, activități recreative și sociale sau mediul de acasă.
Fobiile din copilărie apar cel mai frecvent între 5 și 9 ani și tind să dureze puțin. Majoritatea fobiilor de lungă durată încep mai târziu în viață, în special la persoanele în vârstă de 20 de ani.
Fobiile adulților tind să dureze mulți ani și este mai puțin probabil ca acestea să dispară de la sine, cu excepția cazului în care sunt tratate. Fobia poate crește riscul unui adult de a face alte tipuri de boli psihiatrice, în special alte tulburări de anxietate, depresie și abuz de substanțe.
Claustrofobia este o fobie situațională declanșată de o frică irațională și intensă de spațiile înguste sau aglomerate. Claustrofobia poate fi declanșată de lucruri precum: a fi ]nchis într-o cameră fără ferestre; a fi blocat într-un lift aglomerat; a conduce pe o autostradă aglomerată.
Pentru unii oameni, claustrofobia poate dispărea de la sine. Alții pot avea nevoie de terapie pentru a gestiona și a face față simptomelor neplăcute.
Simptomele claustrofobiei apar în urma unui declanșator al fobiei, cum ar fi o cameră închisă sau într-un spațiu aglomerat. Ceea ce consideri un spațiu mic poate varia în funcție de severitatea fobiei tale.
Când întâmpinați simptome de claustrofobie, puteți simți că ați avea un atac de panică. Simptomele claustrofobiei pot include:
Aceste simptome pot fi ușoare sau severe. Dacă vă confruntați cu claustrofobie, puteți, de asemenea:
Multe situații pot declanșa claustrofobia. Declanșatorii pot include:
Descoperă mai multe despre frica de avion.
Alte locuri care pot declanșa claustrofobia includ:
De asemenea, se poate defini un spațiu mic sau restrâns în funcție de experiențele fiecăruia. Acest lucru este cauzat de faptul că oamenii au propriul sentiment unic al spațiului personal.
Se știe foarte puțin despre ce cauzează claustrofobia. Factorii biologici, dar și cei de mediu însă pot juca un rol important. Oamenii dezvoltă de obicei claustrofobia în timpul copilăriei sau în adolescența.
Claustrofobia ar putea fi legată de disfuncția amigdalei, care este partea creierului care controlează modul în care procesăm frica. Fobia poate fi cauzată și de un eveniment traumatic, cum ar fi:
De asemenea, este mai probabil să dezvolți claustrofobie dacă ai crescut cu un părinte claustrofob sau un membru al familiei. Dacă un copil vede că persoana iubită se sperie de un spațiu mic, închis, poate începe să asocieze frica și anxietatea cu situații similare.
Dacă simptomele dumneavoastră au devenit persistente sau descoperiți că simptomele fizice ale fricii interferează cu viața de zi cu zi, este recomandat să contactați un medic. Un diagnostic precoce vă poate ajuta să vă gestionați simptomele.
Medicul dumneavoastră vă va examina simptomele și vă va face un examen fizic. De asemenea, specialiștii vă vor revizui istoricul de frică excesivă care:
Claustrofobia este cel mai frecvent tratată prin psihoterapie. Diferite tipuri de consiliere vă pot ajuta să vă depășiți frica și să vă gestionați factorii declanșatori.
Ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră despre tipul de terapie care va funcționa cel mai bine pentru dvs. Este posibil ca un profesionist din domeniul sănătății mintale să întrebe despre simptomele actuale și antecedentele familiale, în special dacă alți membri ai familiei au avut fobii. Poate doriți să raportați orice experiență sau traumă care ar fi declanșat fobia - de exemplu, un atac de câine care duce la frica de câini. Tratamentul poate include oricare dintre următoarele:
Un terapeut cognitiv comportamental vă va învăța cum să gestionați și să modificați gândurile negative care apar din situațiile care vă declanșează claustrofobia. Învățând să-ți schimbi gândurile, poți învăța să-ți schimbi reacția la aceste situații.
Terapie rațională emoțională comportamentală este o formă de CBT orientată spre acțiune, care se concentrează pe prezent. REBT se adresează atitudinilor, emoțiilor și comportamentelor nesănătoase și include contestarea convingerilor iraționale pentru a ajuta oamenii să dezvolte alternative realiste și sănătoase.
Terapeuții vă vor oferi diferite tehnici de relaxare și vizualizare pe care să le folosiți atunci când vă aflați într-o situație claustrofobă. Tehnicile pot include exerciții precum numărătoarea inversă de la o anume cifră sau imaginea unui spațiu sigur. Aceste tehnici vă pot ajuta să vă calmați anxietatea și să vă ușureze panica.
Terapia prin expunere este folosită în mod obișnuit pentru a trata stările de anxietate și fobiile. În această terapie, vei fi plasat într-o situație nepericuloasă care declanșează claustrofobia pentru a-ți confrunta și depăși frica. Ideea este că, cu cât ești mai expus la ceea ce te sperie, cu atât îți vei teme mai puțin.
De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate prescrie antidepresive sau un medicament anti-anxietate pentru a vă ajuta să vă tratați panica și simptomele fizice. Atunci când sunt prescrise, medicamentele sunt de obicei utilizate în plus față de terapie. Acestea nu au rolul de a vindeca fobiile, ci de a susține terapia.
Multe persoane cu claustrofobie vor evita spațiile care declanșează afecțiunea. Dar s-ar putea să nu fie o soluție bună pe termen lung, deoarece s-ar putea să te trezești într-o situație înfricoșătoare, dar inevitabilă. Iată câteva modalități de a face față în timpul unui atac:
Aceptați că atacul de panică are loc, amintiți-vă că este în regulă să experimentați aceste sentimente, asigurați-vă că atacul nu pune viața în pericol și amintiți-vă că va trece.
Claustrofobia este tratabilă, iar oamenii se pot recupera din această afecțiune. Pentru unii oameni, claustrofobia dispare atunci când îmbătrânesc. Dacă nu, există diferite moduri în care vă puteți trata frica și simptomele fizice, precum și să vă gestionați factorii declanșatori pentru a trăi o viață activă și împlinită.
Surse- harvard.edu, healthline.com, nhs.uk.