Ce este Sudoku și cum se joacă. Cum a fost inventat jocul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sudoku este un joc sub formă de grilă și a fost inventat în 1979. Este inspirat de pătratul latin și de problema celor 36 de ofițeri ai lui Leonarf Euler. La Sudoku trebuie să umpli grila cu cifrele de la 1 la 9 respectând anumite condiții, iar unele cifre sunt de la început dispuse în grilă.
Cuprins:
Ce este Sudoku
Grila jocului Sudoku este un pătrat cu nouă căsuțe pe orizontală și nouă căsuțe pe verticală, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului spune ca fiecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conțină decât o dată cifrele de la 1 la 9. Așadar, fiecare ansamblu trebuie să conțină cifrele de la 1 la 9 o singură dată.
Orice ansamblu de simboluri distincte, forme, culori, pot fi folosite în acest joc fără ca regulile să fie schimbate.
Lucrul interesant la acest joc stă în simplitatea regulilor și în complexitatea soluțiilor, iar grilele publicate au de obicei un nivel de dificultate indicat. Grilele care au mai multe cifre completate sunt mai ușoare, dar provocarea este să găsești suita exactă a cifrelor rămase.
Există și Sudoku electronic, iar profesorii recomandă acest joc pentru a dezvolta gândirea logică. De cele mai multe ori, Sudoku se găsește în ziare, dar îl poți juca și online.
- Poți juca Sudoku în format electronic AICI
Ce este problema ofițerilor, inspirația jocului Sudoku
Sudoku a fost inspirat din problema ofițerilor. În 1782, matematicianul Leonhard Euler și-a imaginat o problemă într-o grilă.
Iată care este problema ofițerilor:
fie șase regimente diferite, fiecare regiment posedând șase ofițeri de grade diferite. Se cere să se plaseze cei 36 de ofițeri într-o grilă de 6 x 6, fiecare ofițer ocupând câte căsuță, în așa fel că fiecare rând și fiecare coloană să conțină toate gradele și toate regimentele.
„Deși, după tot efortul pe care l-am dat pentru rezolvarea acestei probleme, am fost obligați să recunoaștem că un astfel de aranjament este absolut imposibil, deși nu putem să dăm o demonstrație riguroasă”.
Francezul Gaston Tarry a demonstrat imposibilitatea rezultatului. Legătura dintre Sudoku și problema celor 36 de ofițeri este condiția care împiedică repetiția unui același element în grilă, ajungând la un joc în care este folosit principiul pătratului latin - a două pătrate latine în cazul pătratului greco-latin, pătrat latin subdivizat în mai multe regiuni în cazul Sudoku.
Care este versiunea modernă a Sudoku
Un jurnalist care a lucrat la jocurile-enigmă Howard Games a făcut primul joc Sudoku. Revista Deli Magazines l-a introdus în publicație, urmată de o revistă japoneză. Nikoli este cel care face jocul să fie popular, prin introducerea a două noutăți: numărul căsuțelor descoperite este mai mare de 30 și grilele sunt simetrice, adică sunt simetric distribuite în jurul centrului grilei.
În ziua de astăzi, toate ziarele importante din Japonia publică Sudoku.
În 1995, Yoshimitsu Kanai a publicat un generator software numit Single Number.
Apoi, în 2005, Sudoku a ajuns în Franța, iar publicația Sport cerebral a fost vândută în 20.000 de exemplare, adică de două ori mai mult decât tirajul normal.
Japonezii au făcut Sudoku pentru că alfabetul lor avea prea multe simboluri pentru a produce careuri la scară mare.
Ce alte variante de Sudoku mai există
Grilele obișnuite apar în multe ziare, însă există și alte variante: grile de 4×4 care conțin regiuni de 2×2 - în general pentru copii
- grile de 5×5 care au fost publicate sub numele de Logi-5
- grile de 6×6 care conțin regiuni de 2×3
- grile de 7×7 cu șase regiuni în formă de hexamino și o regiune despărțită
- grile de 9×9 cu regiuni în formă de polyomino
- grile de 16×16 cu regiuni de 4×4
- grile de 25×25 cu regiuni de 5×5 numite Sudoku the Giant
- Există o variantă care în plus impune ca cifrele din diagonalele principale să fie unice.
- O meta-grilă compusă din cinci grile de 9×9 și care se numește Gattai 5 sau Samurai
- Grile cu regiuni rectangulare
- Dion Church a creat o grilă 3D
Ce alte variante de Sudoku mai sunt publicate în Japonia:
Grile conectate secvențial: mai multe grile de 9×9 sunt rezolvate consecutiv, dar doar prima are destule căsuțe precompletate care să permită să fie rezolvată logic.
O dată această primă grilă rezolvată, anumite cifre sunt copiate în următoarea. Această formulă impune jucătorului să treacă de la o grilă parțial rezolvată la alta.
Grile foarte mari care consistă în mai multe grile (de obicei de 9×9) care sunt parțial suprapuse. Sunt des întâlnite grilele compuse din 20 până la 50.
Mărimea regiunilor care se suprapun parțial variază (două grile de 9×9 pot să aibă în comun 9, 18 sau 36 celule). Adesea, nicio căsuță nu este precompletată în aceste regiuni.
Grile obișnuite, unde o cifră este membră a patru grupuri, în loc de trei obișnuite (rânduri, coloane și regiuni): cifrele situate pe aceleași poziții relative într-o regiune nu trebuie să corespundă.
Aceste grile sunt de obicei imprimate într-o culoare, fiecare grup despărțit împărțind o culoare pentru a facilita lectura.
Cum rezolvi Sudoku
Există trei variante pentru rezolvarea unui joc Sudoku, iar acestea constau în trei metode diferite: căutarea, cifrele candidate și analiza.
Iată ce presupune fiecare dintre aceste trei variante:
Căutarea
Această metodă este aplicată la începutul grilei, dar și pe măsură ce o rezolvi. Este nevoie de mai multe căutări între două momente de analize. Căutarea este făcută prin două metode.
Reducerea prin cruce se face în felul următor: pentru fiecare cifră, elimini celulele în care nu poate fi plasată. Trasezi o linie imaginară pe fiecare coloană și linie unde cifra apare deja. Așadar, rămâi cu liniile în care poți plasa cifra. E folosită metoda aceasta pentru a completa căsuțele ușoare.
Numărătoarea de la 1 la 9 pentru fiecare regiune, rând și coloană. Te ajută să găsești cifrele lipsă. La jocurile mai grele, poți face o numărătoare inversă.
Cifrele candidate
Se termina procesul de căutare când cifra 9 nu mai este înscrisă și apelezi la o altă tehnică. Poți folosi cele două notații: punctele și indicele. Pentru a nota cu indici, cifrele candidate sunt înscrise într-o celulă. Pentru notația cu puncte, înscrii puncte în celulele goale. Poziția unui punct indică cifra care lipsește. E mai bine să folosești un pix în această etapă.
Analiza
Pentru analiză se folosește eliminarea și ipoteza. Eliminarea înseamnă să cauți soluția eliminând pe rând cifrele candidate pentru o căsuță până îți rămâne o singură cifră candidat. Când o găsești, te întorci la căutare, ca să vezi cum afectează alte căsuțe.
Al doilea principiu este dacă numărul celulelor dintr-un rând coloană sau regiune e egal cu mulțimea de cifre candidate, celulele și cifrele sunt cuplate și doar ele vor apărea în căsuță. Toate celelalte trebuie eliminate.
Sursa foto: 123rf.com
