Ce înseamnă „mintea de începător” - abordarea budiștilor în locul rezoluțiilor pe noul an
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În loc să ne promitem la fiecare început de an că vom deveni cea mai bună versiune a noastră în următoarele 12 luni și să ne pierdem motivația după o lună, ar trebui să ne inspirăm din budismul zen și să ne schimbăm modul de gândire, scrie Financial Times. Cum? Prin cultivarea unei „minți de începător”.
Câți dintre noi nu ne-am făcut promisiuni față de noi înșine, în seara de Revelion, în timp ce priveam artificiile și savuram un pahar cu prosecco, că anul acesta vom deveni cea mai bună versiune a noastră? E posibil ca motivația de a vă respecta promisiunile să fi dispărut până acum, la final de ianuarie, și restul planurilor să dispară până la jumătatea lunii următoare.
Nu e totul pierdut, scrie într-un articol de opinie jurnalista Jemima Kelly de la Financial Times, care aduce în discuție o modalitate mai puțin dificilă prin care să ne îmbunătățim stilul de viață, fără ca procesul evoluției personale să devină o corvoadă sau un obiectiv imposibil de atins.
<strong>Așadar, în loc să încercați să deveniți expert în ceea ce ați decis că este necesar pentru a vă justifica existența în acest an, v-ați putea concentra, în schimb, pe ceva mai simplu: cultivarea unei </strong><strong>„</strong><strong>minți de începător”, potrivit sursei citate. </strong>
O traducere a termenului japonez shoshin, acesta este un concept care provine din budismul Zen. Ideea este că toată lumea - indiferent cât de avansată sau experimentată este - ar trebui să încerce să abordeze lucrurile cu aceeași deschidere, curiozitate, flexibilitate și dorință de a învăța care caracterizează atitudinea începătorilor.
„În mintea începătorului există multe posibilități; în cea a expertului, sunt puține”, scria călugărul budist Shunryu Suzuki în cartea sa din 1970, „Zen Mind, Beginner’s Mind” (n.r. „Minte Zen, minte de începător”).
Expertul, spre deosebire de novice, și-a construit în timp o întreagă gamă de presupuneri, preconcepții și obiceiuri. Este posibil ca acestea să-l fi ajutat să ajungă la nivelul actual de expertiză, dar menținerea lor fără a le pune la îndoială sau a le reexamina poate sfârși, în schimb, prin a întuneca mintea, explică jurnalista.
De-a lungul anilor, studiile au identificat un „blestem al expertizei”, arătând că aceasta îi face pe oameni să își supraestimeze propriile cunoștințe și să devină mai închiși la minte. Chiar și însăși percepția că cineva este expert, indiferent dacă această convingere este sau nu justificată, poate avea acest efect.
Pericolul de a fi „expert”
Într-un studiu din 2015, participanții cărora li s-a spus că sunt experți într-un domeniu au devenit mai puțin dispuși să asculte alte puncte de vedere. Cercetătorii au descris acest lucru ca fiind „efectul dogmatismului câștigat”: ideea că societatea crede că experții sunt de fapt îndreptățiți să fie închistați și dogmatici în abordarea lor.
Și, deși ministrul britanic Michael Gove ar fi putut fi criticat pentru comentariul său, cu puțin timp înainte de votul pentru Brexit, potrivit căruia „oamenii din această țară s-au săturat de experți din organizații cu acronime care spun că știu ce este mai bine”, observația sa a fost una corectă - faptul că ne bazăm pe presupusa expertiză ne poate determina adesea să ne punem orbește încrederea în persoanele nepotrivite, scrie Financial Times.
Desigur, expertiza își are rolul ei, problema apare atunci când aceste construcții sunt confundate cu adevăruri absolute.
Modul de lucru al oamenilor de știință, în viața de zi cu zi
Acesta este un lucru pe care Albert Einstein l-a identificat în scrierile sale despre filosofia și epistemologia științei. „Conceptele care s-au dovedit a fi utile în ordonarea lucrurilor dobândesc cu ușurință o asemenea autoritate asupra noastră încât uităm de originile lor pământești și le acceptăm ca pe niște date imuabile”, scria Einstein în 1916.
El a sugerat că oamenii de știință ar trebui să pună sub semnul întrebării conceptele care au devenit banale și că acestea ar trebui „eliminate dacă nu pot fi legitimate în mod corespunzător, corectate dacă corelația lor cu lucruri date este mult prea superfluă”.
Progresul științific depinde de o astfel de abordare, dar aceasta este o lecție pe care o putem lua cu toții în 2023, mai scrie jurnalista. Fie la locul de muncă, fie în viața personală, încurajarea unui sentiment de curiozitate aproape copilărească față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru poate aduce o serie întreagă de beneficii.
