Cele 10 porunci – cum a fost creat Decalogul

Care sunt cele 10 porunci

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pă tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

Îți recomandăm să citești și:

• Cifre romane – cum se scriu cifrele și ce înseamnă numerptația romană

De ce au fost create cele zece porunci

Cele zece porunci au făcut parte din Legea mozaică, lege ce cuprindea peste 600 de porunci și reprezenta termenii unei înțelegeri ori a unui legământ pe care Dumnezeu a încheiat-o cu Israelul antic.

În urma legământului, Dumnezeu a spus că dacă Legea mozaică va fi respectată, israeliții vor avea parte de binecuvântări.

Numărul 10 are o însemnătate aparte, deoarece cifra este simbolul lui Dumnezeu (X). Evreii foloseau literele, iar litera iod este corespondența valorii zece și are trei elemente unite între ele, iar asta reprezintă Trinitatea.

Recomandări

VIDEO REPORTAJ Sub plafonul sărăciei, umanitatea rezistă. Două mame singure din satul Lespezi reușesc să-și țină copiii cu ajutorul oamenilor din comunitate: „Turci, români, căutăm ajutor pentru toți”

Decalogul, cele zece porunci, au o valoare veșnică, absolută și sunt temelia învățăturii morale.

Istoria celor zece porunci

Cele 10 porunci au fost scrise pentru prima dată pe două plăci de piatră și i-au fost oferite de către Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sisai. Plăcile gravate sunt de negăsit de când, în anul 596 Î.Hr, armata lui Nabucodonosor al II-lea a distrus templul în care se afla Chivotul Puterii, respectiv cutia în care erau plăcile cu cele zece porunci.

Nu este cunoscută forma ori dimensiunea pe care erau gravate poruncile, însă conform legilor iudaice, tablele aveau forme de cuburi, iar lungimea laturii fiecărui cub era de măsura unui cot. Inscripțiile erau gravate pe toată suprafața, internă și externă, deoarece fiecare cub avea câte o gaură în formă de cilindru.

Urmărește-ne pe Google News