CRONICĂ DE FILM/ Noul «Robin Hood», o semisurpriză la care nimeni nu s-ar fi așteptat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deși a fost demolat de critici, "Robin Hood" e un film de acțiune pe alocuri antrenant, cu condiția să-ți pui creierul la odihnă pentru două ore. Avem nevoie și de astfel de pauze, nu?
După toate recenziile negative din partea criticilor și a cinefililor, după notele absolut jenante strânse pe site-urile de film, după eșecul lamentabil la box office, eram convins că noul "Robin Hood" își va confirma statutul de fiasco.
Blockbusterul lui Otto Bathurst m-a luat pe nepregătite, dovedindu-mi că nu-i dezastruos, ci pur și simplu fad. În nici un caz nu-i genul de film din cauza căruia să-ți blestemi zilele, deprimat că ți-ai irosit timp prețios urmărindu-l. Mai degrabă, merge văzut într-o zi ploioasă când nu ai nimic de făcut.
Iată-ne în fața celei de-a N-șpea ecranizări a legendei cunoscute prin toate colțurile lumii. Ne reîntâlnim cu celebrul Robin Hood, interpretat acum de Taron Egerton, un tânăr lord britanic care nu vrea decât să se tăvălească non-stop cu superba Marian (Eve Hewson) în conacul lui călduros.
Planul comod îi e dat peste cap de coruptul șerif din Nottingham (Ben Mendelsohn), care-l trimite cu de-a sila în cruciadă pe tărâm arab. La întoarcerea acasă, eroul descoperă că fusese prematur declarat mort, ca să-i poată fi confiscată averea.
Rămas fără conac și fără iubită, protagonistul se înhăitează cu maurul John (energicul și talentatul Jamie Foxx), ca să pună capăt războiului și să-i elibereze pe țărani de sub tirania șerifului. Exact ca în serialul “Arrow”, lordul Robin de Loxley devine justițiarul The Hood.
Nu își asumă identitatea asta orișicum, ci într-un mod aproape la fel de stupid ca Han Solo în cel mai recent spin-off "Star Wars": un personaj îl poreclește așa din cauză că i se pare reprezentativă gluga care acoperă (ineficient) creștetul eroului.
Preferam explicația lui Alexandre Dumas, aceea că "fără să se poată şti de ce, numele de Head se transformă în Hood". Unele mistere merită lăsate neelucidate.
Robin Hood, faimosul arcaș englez care fura de la bogați ca să le dea săracilor, a trecut acum printr-un proces de reinventare. Scenariștii Ben Chandler și David James Kelly au încercat să actualizeze povestea din folclor, condimentând-o cu antiislamism, comentarii politice și cazinouri moderne. Regizorul Otto Bathurst a mers și mai departe, presărând explozii și lupte în slow-motion oriunde se putea, iar departamentul de costume a pus bomboana pe colivă cu niște decizii creative total ilogice.
Terenul părea pregătit pentru o dezamăgire colosală, dar îndrăznesc să spun că toate cronicile care au dat de pământ cu filmul ăsta sunt exagerate. Nu a eșuat la fiecare capitol ca "Justice League", nici nu a călcat în picioare vreo moștenire artistică inestimabilă, pe modelul "Star Wars: The Last Jedi".
În schimb, "Robin Hood" e un film generic de acțiune, o banalitate sporadic distractivă și interesantă, de care chiar te poți bucura dacă-ți scoți creierul din priză timp de două ore. Lucru de care, uneori, chiar avem nevoie.
Și trebuie neapărat să-ți pui mintea în pauză ca să poți accepta faptul că Robin devine cel mai bun arcaș din lume după o singură zi de antrenament. Și că adversarul își trădează perfect întregul plan malefic în jumătate de frază, când eroul e chiar lângă el, ca în desene animate.
E uluitor faptul că studioul a stat un an jumate după Taron Egerton, pentru ca acesta să încheie filmările la "Kingsman: The Secret Service" și să devină 100% disponibil pentru rolul lui Hood.
E uluitor prin faptul că acest Egerton e un monument al mediocrității – un actor decent, abil, dar care nu se remarcă prin absolut nimic. Nici măcar numele nu-i e atât de sonor încât să ademenească lumea în sălile de cinema, după cum au demonstrat cifrele dezastruoase de la box office (încasări de numai 48 milioane $ în două săptămâni vs un buget de 100 milioane + probabil încă pe-atât în marketing).
În schimb, Ben Mendelsohn (foto) strălucește în rolul șerifului din Nottingham. Omul ăsta s-a născut pentru roluri negative și livrează fiecare replică răutăcioasă cu un sadism delicios.
Personajul lui e schițat ca un clișeu ambulant, chiar dacă scenariștii s-au chinuit să-i vâre un "backstory" forțat, dar australianul emană charismă prin toți porii și acaparează lumina reflectoarelor ori de câte ori pășește în cadru. Ar fi fost infinit mai interesant un film axat pe el decât pe Hood-ul lui Taron Egerton – ia de-aici abordare radical diferită a poveștii!
Scenele de acțiune sunt într-adevăr spectaculoase, dar repetitive vizual: te poți trezi adesea privind în gol spre ecran în timp ce mintea-ți zburdă prin cu totul alte locuri, așteptând să fie trezită de ceva nou. Fanii înrăiți ai genului Acțiune se vor distra în multe momente ca niște copii și vor rămâne cu o impresie plăcută, per total.
Ca să te bucuri de film, secretul e pur și simplu să nu-ți pese. Să nu dai doi bani pe amplasarea acțiunii în timp, să nu acorzi atenție costumelor moderne nepotrivite, să nu tratezi brandul "Robin Hood" ca pe ceva sacru. Până și naratorul ne îndeamnă același lucru încă din primele minute: să uităm tot ce știm despre legenda arcașului, pentru că "Ăsta nu-i Robin Hood-ul tatălui tău sau al bunicului tău". Nu va fi nici al noii generații, oricât s-ar umfla în pene producătorii. E un film predestinat uitării, demn de revăzut poate doar când schimbi canalele TV și nu găsești altceva mai bun.
“Robin Hood” are premiera în cinematografele românești vineri, 7 decembrie. Dacă nu speri decât la două ore de acțiune absurdă și săgeți lansate la foc automat înspre inimile unor soldați anonimi, te vei distra copios. Dacă vrei o poveste complexă și captivantă despre un bogătaș trecut prin grele încercări, metamorfozat într-un arcaș justițiar, mai bine te apuci de serialul “Arrow” pe Netflix.
Nota: 6/10
