De ce este coşarul un simbol al norocului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Coșarul, trifoiul cu patru foi și ghiocelul sunt printre cele mai frecvent întâlnite simboluri folosite pentru mărțișoare. Dacă ghiocelul este considerat vestitorul primăverii, iar trifoiul cu patru foi este un simbol al norocului tocmai pentru că este foarte rar întâlnit, despre coșar și potcoavă nu se știu prea multe lucruri.
Cuprins:
Despre coșar ca mărțișor
În fiecare primăvară, când apar mărțișoarele, observăm cât de des se repetă aceleași simboluri, trifoiul cu patru foi, coșarul, potcoava sau ghiocelul.
Trifoiul cu patru foi este cunoscut în toată Europa ca simbol al norocului pentru că apare atât de rar în natură, iar găsirea lui era considerată un semn că destinul îți zâmbește. În schimb, coșarul nu este legat de raritatea sa, ci de o meserie concretă, esențială pentru viața de zi cu zi, mai ales în comunitățile de altădată.
În multe țări europene, printre care și Anglia, Germania sau Austria, coșarul este considerat și astăzi un aducător de noroc. Există tradiția ca atingerea unui coșar sau a nasturelui de pe haina lui poate să aducă noroc.
Asocierea cu mărțișorul este una semnificativă. Mărțișorul marchează începutul primăverii, un nou ciclu al naturii, o reînnoire. Simbolurile atașate lui, precum trifoiul, coșarul, potcoava sunt toate legate de ideea de noroc și prosperitate pentru anul care începe. Coșarul, prin munca lui de curățare, poate fi văzut și ca un simbol al purificării, îndepărtează funinginea, lasă loc pentru un foc curat, la fel cum primăvara ”curăță” iarna și pregătește un nou început.
De ce este coșarul simbolul norocului
Meseria de coșar a apărut odată cu răspândirea caselor încălzite cu sobe și șeminee. În trecut, când majoritatea locuințelor aveau coșuri de fum, rolul coșarului era foarte important, el curăța funinginea și depunerile care, dacă erau lăsate să se acumuleze, puteau provoca incendii devastatoare sau intoxicații cu fum. Într-o vreme în care un incendiu putea distruge cartiere întregi, coșarul era, într-adevăr, cel care proteja casa, familia și bunurile oamenilor.
Cel mai probabil, din această practică s-a născut treptat și simbolul. A vedea un coșar însemna, indirect că soba va funcționa bine, că focul va încălzi casa fără a fi în pericol, că gospodăria este îngrijită. În mentalul colectiv, el a ajuns să fie asociat cu protecția împotriva nenorocirilor, în special a incendiilor.
În plus, imaginea coșarului a fost adesea stilizată într-o formă prietenoasă, chiar jucăușă. Micuț, cu fața mânjită de funingine și cu un zâmbet larg, el nu inspiră teamă, ci simpatie. Această imagine a contribuit la transformarea lui într-un talisman. O meserie grea și riscantă, pentru că urcatul pe acoperișuri și lucrul în spații înguste nu erau deloc lipsite de pericole, a fost astfel transformată într-o figură optimistă, asociată cu binele.
Povestea coșarului cu joben
Există o poveste englezească cunoscută care a contribuit la imaginea coșarului ca simbol al norocului, mai ales în spațiul britanic. Legenda este plasată, în majoritatea versiunilor, în timpul domniei regelui George al II-lea, însă nu este nici pe departe un fapt istoric consemnat.
Povestea spune că regele mergea înainte de nuntă într-o trăsură regală pe o stradă din Londra, când caii s-au speriat brusc și au început să se agite într-un mod periculos. Situația risca să se transforme într-un accident grav. În acel moment, un coșar aflat în apropiere ar fi intervenit cu mult curaj și a reușit să oprească sau să liniștească animalele, salvând astfel viața suveranului.
Impresionat și recunoscător, regele ar fi vrut să îl răsplătească pe loc. Coșarul, însă, fiind un om modest și neavând o pălărie potrivită pentru a saluta un monarh, s-ar fi arătat stânjenit. Atunci, regele și-ar fi scos propriul joben și i l-ar fi oferit în dar, ca semn de recunoștință și respect. Din acel moment, spune legenda, coșarii ar fi început să poarte joben, iar întâlnirea cu un coșar ar fi fost considerată un semn de mare noroc.
Gestul simbolic al jobenului este important, pentru că jobenul devine apoi parte din imaginea tradițională a coșarului ”norocos”.
De ce este potcoava considerată norocoasă
Potcoava este și ea unul dintre cele mai vechi și mai răspândite simboluri ale norocului, la fel de prezentă pe mărțișoare ca trifoiul sau coșarul. Deși pare un obiect banal, ea a ajuns să fie considerată plină de semnificații.
În trecut, calul era esențial pentru transport, agricultură, război și comerț. El însemna putere, mobilitate, prosperitate. O gospodărie cu cai era o gospodărie înstărită. Potcoava, fiind cea care proteja copita animalului și îi permitea să muncească mai mult și mai sigur, a devenit indirect un simbol al protecției și al stabilității economice. Fără potcoavă, calul se rănea ușor, cu potcoavă, putea străbate distanțe lungi. Așadar, potcoava era asociată cu continuitatea, rezistența și succesul.
Un alt element important este materialul din care era făcută și anume fierul. În credințele populare europene, fierul era considerat un metal cu puteri protectoare, capabil să alunge spiritele rele și energiile negative. În Evul Mediu, se credea că fierarii au o legătură specială cu focul și metalul, două forțe aproape magice. De aceea, un obiect din fier, mai ales unul legat de un animal puternic precum calul, era văzut ca un talisman protector.
Forma potcoavei a contribuit și ea la simbolism. Deschisă în sus, seamănă cu o semilună sau cu un vas care adună norocul. În această poziție, se spune că ea păstrează norocul în interior. Dacă este întoarsă în jos, tradiția diferă, unii spun că astfel revarsă noroc asupra celor care intră pe ușă, alții consideră că norocul ”se scurge”.
Legenda potcoavei norocoase
Una dintre cele mai cunoscute legende medievale este legată de Sfântul Dunstan, arhiepiscop de Canterbury în secolul al X-lea. Potrivit tradiției, diavolul i-ar fi cerut să îi potcovească copita. Dunstan ar fi prins copita de perete și ar fi bătut potcoava atât de strâns, încât diavolul a început să urle de durere. Sfântul ar fi acceptat să o scoată doar după ce diavolul a promis că nu va intra niciodată într-o casă peste a cărei ușă este atârnată o potcoavă. De aici ar veni obiceiul de a pune potcoava deasupra ușii, ca protecție împotriva răului, arată derbymuseum.org.
În ceea ce privește mărțișoarele, potcoava simbolizează în mod special protecția și prosperitatea. Dacă trifoiul sugerează șansa rară, iar coșarul protecția casei, potcoava vorbește despre un drum bun, stabilitate și putere.
Descoperă și Cât se poartă mărțișorul și ce se face cu el
Ce simbolizează mărțișorul
Mărțișorul este asociat cu venirea primăverii. După iarnă, anotimp al frigului și al repausului, natura revine la viață, pomii înmuguresc, ziua crește, iar oamenii își recapătă energia. Mărțișorul devine astfel un semn al renașterii, al optimismului și al unui nou început.
Simbolistica mărțișorului se regăsește în șnurul împletit din două fire, alb și roșu. Roșul este adesea asociat cu viața, vitalitatea, energia și iubirea, în timp ce albul sugerează puritate, lumină. Împletirea lor exprimă armonia dintre forță și echilibru, dintre iarnă și primăvară, dintre vechi și nou.
În vechime, mărțișorul nu era doar un obiect decorativ, ci un adevărat talisman. Se purta la gât sau la mână pentru a proteja purtătorul de boli și de rele la început de an agrar. Schimbarea anotimpului era privită ca un moment sensibil, în care oamenii simțeau nevoia unei protecții simbolice. Mărțișorul îndeplinea tocmai acest rol.
Nu în ultimul rând, mărțișorul simbolizează și gestul de a dărui. El este oferit ca semn de apreciere, prietenie și afecțiune. Prin acest mic obiect, se transmite o urare de sănătate, lumină și bucurie în anul care începe odată cu primăvara.
De mărţişor, inspiră-te din aceste mesaje de 1 martie şi transmite-le urări şi felicitări doamnelor şi domnişoarelor care îţi sunt apropiate!
