Tokyo este cunoscut drept cel mai curat oraș din lume, deși nu există coșuri de gunoi pe străzi. Motivele care au dus la îndepărtarea lor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Oricine petrece o zi vizitând atracțiile din Tokyo se lovește rapid de o problemă neașteptată: după ce consumă o cafea sau o gustare cumpărată de la un magazin de cartier, se trezește purtând ambalajele goale în mână ore în șir.
Japonia este renumită la nivel mondial pentru curățenia impecabilă a spațiilor publice, însă turiștii sunt uimiți să descopere că pe străzi nu există aproape deloc coșuri de gunoi, potrivit publicației BBC.
Căutarea disperată a unui loc de aruncat deșeurile a devenit o sursă de frustrare extrem de populară pe rețelele de socializare, unde mii de vizitatori postează clipuri din încercarea de a găsi o pubelă pe străzile din Tokyo. Răspunsul la această dilemă este însă mult mai complex și are rădăcini adânci în istoria recentă și în cultura socială niponă.
Un punct de cotitură major în dispariția coșurilor de gunoi a avut loc în martie 1995, când membrii sectei religioase Aum Shinrikyō au lansat un atac terorist cu gaz sarin în metroul din Tokyo. Tragedia s-a soldat cu 14 morți și mii de răniți. În urma atentatului, autoritățile au sigilat sau au eliminat definitiv pubelele din spațiile publice pentru a preveni ascunderea unor dispozitive explozive sau chimice, măsură menținută și după atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA.
Trecerea deceniilor a adus însă și alte motive economice și administrative. Începând cu anii 2000, numeroase municipalități au redus intenționat numărul recipientelor de colectare de pe străzi pentru a încuraja populația să își transporte deșeurile casnice până acasă. De pildă, în Kyoto, numărul pubelelor stradale a fost redus la jumătate din 2011, după ce costurile de gestionare au crescut semnificativ din cauza persoanelor care aruncau gunoiul menajer la colț de stradă.
Curățenia exemplară a Japoniei nu se datorează doar unui simț nativ al ordinii, ci și unor politici publice aplicate riguros timp de mai multe decenii. Autoritățile locale au investit masiv în campanii de educație, igienizarea constantă a străzilor și proiectare urbană care să descurajeze murdărirea spațiilor comune.
De asemenea, normele sociale joacă un rol fundamental. Principiul cultural meiwaku o kakenai, care s-ar traduce prin evitarea creării unui disconfort celor din jur, îi determină pe cetățeni să își strângă singuri resturile. În plus, stilul de viață al japonezilor implică foarte rar consumul de alimente sau băuturi în timp ce merg pe stradă sau călătoresc cu mijloacele de transport în comun, motiv pentru care aceștia generează mult mai puține deșeuri pe traseu.
Deși par invizibile pentru străini, recipientele de colectare nu au dispărut în totalitate. Ele pot fi găsite, de obicei, în stațiile de tren și metrou, sub forma unor containere transparente amplasate în apropierea porților de acces, unde pot fi supravegheate direct de personalul de securitate sau de camerele video.
Totodată, autoritățile testează noi tehnologii avansate, cum sunt roboții mobili autonomi introduși recent în gara Shinjuku din Tokyo pentru a aduna resturile de la pasageri. Până când aceștia vor deveni o prezență obișnuită, vizitatorii trebuie să adopte obiceiul localnicilor: să păstreze ambalajele în rucsac până la revenirea la cazare.
