Dezumfla sau desumfla - cum se scrie corect
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Greșelile de pronunție apar adesea în limba română și formele eronate ale anumitor cuvinte tind să intre în vocabularul comun. Acest lucru se întâmplă și în cazul formelor dezumfla sau desumfla. Află, așadar, cum se scrie și pronunță corect:
Cuprins:
Când se folosesc prefixele dez- și des-
Folosirea prefixelor dez- și des- provoacă în mod frecvent confuzii, ceea ce se întâmplă și atunci când ne întrebăm care formă este corectă - dezumfla sau desumfla.
Pentru a ști când se folosesc corect cele două prefixe, e nevoie să cunoaștem regulile și anume:
- Vom folosi prefixul dez- în cazul derivatelor cuvintelor care încep cu b, d, g, v, m, n, l, r sau cu
vocală.
Exemplu: dezechilibra, dezumaniza, dezmoșteni, dezbrăca, dezgoli, dezveli, dezminți, deznoda, dezlega, dezrădăcina, dezamăgi, dezaproba, etc - Prefixul des- se folosește în restul cazurilor.
Exemplu- desparte, descoase, desface
Dezumfla sau desumfla - cum e corect
Verbul a dezumfla este format din prefixul dez- și verbul a umfla. În consecință, forma corectă este a dezumfla și nu a desumfla.
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, a dezumfla înseamnă a face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. În sens figurativ, verbul a dezumfla se referă la oameni care „își revin dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera”.
Vezi și genuflexiune sau genoflexiune - cum se scrie corect?
Conjugarea verbului a dezumfla
Prezent
eu dezumflu
tu dezumfli
el/ea dezumflă
noi dezumflăm
voi dezumflați
ei/ele dezumflă
Conjunctiv prezent
eu (să) dezumflu
tu (să) dezumfli
el/ea (să) dezumfle
noi (să) dezumflăm
voi (să) dezumflați
ei/ele (să) dezumfle
Condițional prezent
eu aș dezumfla
tu ai dezumfla
el/ea ar dezumfla
noi am dezumfla
voi ați dezumfla
ei/ele ar dezumfla
Imperfect
eu dezumflam
tu dezumflai
el/ea dezumfla
noi dezumflam
voi dezumflați
ei/ele dezumflau
Perfect simplu
eu dezumflai
tu dezumflași
el/ea dezumflă
noi dezumflarăm
voi dezumflarăți
ei/ele dezumflară
Mai mult ca perfect
eu dezumflasem
tu dezumflaseși
el/ea dezumflase
noi dezumflaserăm
voi dezumflaserăți
ei/ele dezumflaseră
Condițional perfect
eu aș fi dezumflat
tu ai fi dezumflat
el/ea ar fi dezumflat
noi am fi dezumflat
voi ați fi dezumflat
ei/ele ar fi dezumflat
Conjunctiv perfect
eu să fi dezumflat
tu să fi dezumflat
el/ea să fi dezumflat
noi să fi dezumflat
voi să fi dezumflat
ei/ele să fi dezumflat
Perfect compus
eu am dezumflat
tu ai dezumflat
el/ea a dezumflat
noi am dezumflat
voi ați dezumflat
ei/ele au dezumflat
Viitor
eu voi dezumfla
tu vei dezumfla
el/ea va dezumfla
noi vom dezumfla
voi veți dezumfla
ei/ele vor dezumfla
Viitor anterior
eu voi fi dezumflat
tu vei fi dezumflat
el/ea va fi dezumflat
noi vom fi dezumflat
voi veți fi dezumflat
ei/ele vor fi dezumflat
Despre limba română
Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.
Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.
Dialectele şi subdialectele (graiuri) româneşti fac obiectul disciplinei numite dialectologie. Potrivit specialiștilor, limba română are patru dialecte și anume:
- Dialectul Dacoromân – în Dacia istorică, la nord de Dunăre, pe teritoriul României de astăzi.
- Dialectul Aromân – în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi Bulgaria, mai rar în România);
- Dialectul Meglenoromân – în sudul Bulgariei şi nordul Greciei, pe valea râului Vardar, în regiunea numită Meglenia.
- Dialectul Istroromân – vorbit azi în Peninsula Istria din Croaţia
Numeroși cercetători, printre care și majoritatea lingviștilor români, susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi. Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar separate.
Subdialectele (graiurile) dacoromânei:
- graiul ardelenesc;
- graiul bănățean;
- graiul crișean;
- graiul bucovinean;
- graiul moldovenesc;
- graiul maramureșean;
- graiul muntenesc
Deşi mulţi vorbesc şi despre un grai “ardelenesc”, în studiile lingvistice nu există o astfel de delimitare, în Transilvania de sud şi sud-vest vorbindu-se graiul bănăţean, în partea de vest a Transilvaniei, graiul crişean, iar în partea de nord, nord-vest, graiul maramureşean.
Graiul cu cele mai puţine particularităţi regionale este cel muntenesc. Acesta a stat la baza limbii literare moderne, care s-a construit în timp, pe măsură ce a apărut gramatica şi alte cărţi prin care s-au oferit norme lingvistice.
Sursă foto - 123rf.com
Vale25 12.12.2023, 20:45
Imi plac foarte mult aceste articole. Le astept cu nerăbdare.
Gore24 12.12.2023, 22:19
Un articol foarte interesant!
eugen28 12.12.2023, 22:31
Este un articol foarte util
eugen28 12.12.2023, 22:32
Dar e si foarte interesant
eugen28 12.12.2023, 22:32
Il consider foarte educativ