Făt-Frumos al meu era și infidel, și însurat

Sunt contabilă la un magazin care vinde haine și cosmetice de lux. Am un salariu destul de bun, dar nu am ezitat, atunci când mi s-a ivit ocazia, să colaborez și cu firme mai mici, cărora le țin contabilitatea. Nu v-aș vorbi despre profesia mea, dar este absolut necesar să fac asta, deoarece așa l-am cunoscut pe Sorin.

Avea nevoie de cineva care să se ocupe de contabilitatea celor două mici magazine pe care le deține. Ne-am dat întâlnire ca să stabilim în amănunt condițiile de colaborare. Cum l-am văzut, inima mi-a și luat-o razna. Era un tip mișto foc, cum puțini văzusem până atunci. Părea mai mare cu doar câțiva ani decât mine, dar curând aveam să aflu că avea, de fapt, doisprezece peste vârsta mea. M-a plăcut și el, am căzut repede de acord asupra condițiilor de colaborare și, în foarte scurt timp, am început să ne vedem des, din motive profesionale, ca să zic așa. Ba niște deconturi, ba niște neclarități, mă rog, chestii care nu prea au importanță în actualul context. Cert e că ne plăcea să stăm de vorbă, să petrecem timpul unul cu altul. Uneori era foarte vesel, expansiv, alteori părea trist.

— Ce s-a întâmplat? Ai necazuri? îl întrebam, îngrijorată. Spune, să vedem ce putem face…

— Nu te neliniști… Nu sunt probleme cu firma, treaba merge bine. Cred că mai deschid un butic, așa că nu-ți face griji, vei avea de lucru.

— De ce spui asta? Te-am întrebat prietenește, nu-mi trecea prin cap că-mi scad mie colaborările…

— Iartă-mă! a zis Sorin. Iartă-mă pentru ce ți-am spus! știi, am niște probleme în familie și… cred că de asta sunt morocănos.

— Te pot ajuta cu ceva? l-am întrebat, în timp ce el îmi lua mâinile într-ale lui.

Nu știam ce să fac. Era o situație deosebită. Până în acel moment, Sorin se purtase firesc. Da, îmi făcuse niște complimente, dar eu le luasem ca atare, nu-mi făcusem prea multe speranțe, pentru că aveam un principiu de la care nu aveam de gând să abdic. Nu mă încurcam cu bărbați însurați! Or, Sorin era cât se poate de însurat! Ce s-o mai lungesc, ar fi fost o legătură total greșită. știam, din experiența altora, că bărbații însurați nu sunt „valabili” decât dacă ți-ai făcut anumite planuri. Adică, dacă vrei câștiguri imediate. Pentru o aventură era perfect, pentru ceva de durată era o moarte sigură și lentă. Mie nu-mi trebuia așa ceva și, în plus, nu doream să stric casa nimănui…

Eu eram o tipă care visa încă la Făt-Frumos. Sorin ar fi putut fi Făt-Frumosul meu, dar… era cât se poate de însurat, așa că l-am tăiat din start de pe listă. Altfel, nopțile mele erau bântuite de chipul lui… Ce visuri aveam, ce-mi imaginam în liniștea nopții era, din păcate, fructul oprit. Atât de râvnit și atât de interzis…

— Spune-mi, te rog, ce pot face pentru tine? l-am întrebat încă o dată.

Eram stânjenită, nu știam cum să mă port, ce să spun.

— Amelia, dacă ai ști…

— Spune-mi! Poate pot să te ajut…

— Nu, nu are cine. Asta mi-e soarta, trebuie să mă resemnez.

— Nu e adevărat! Niciodată nu trebuie să te resemnezi. Niciodată! Tu auzi ce spun? am sărit eu, ca proasta.

— Ce știi tu?

— Păi, de unde să știu dacă tu nu spui nimic? Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni, am continuat, un pic mai moale.

— Iartă-mă, nu vreau să te implic în problemele mele!

— Nu ți se pare că sunt deja implicată? am bravat eu. Cine-ți ține contabilitatea firmei, nu eu? am încercat s-o dreg.

Sorin m-a privit mirat. Cred că eram roșie la față, simțeam că ard toată. Ce era cu mine? De unde atâta îndrăzneală? Parcă nu mai eram eu. S-a ridicat de lângă mine și s-a apropiat de frigider.

— Bei ceva? m-a întrebat.

— știu și eu? Nu prea beau… Ce ai? mi-am făcut curaj. Dă-mi ce vrei!

Sorin și-a tras fotoliul lângă al meu, apoi a adus o sticlă de vodcă, suc și două pahare.

— Te superi dacă beau mai mult? Simt nevoia să uit totul… mi-a spus el și mi-a întins un pahar.

L-am luat, am ciocnit și am băut. Până l-am terminat eu pe primul, Sorin îl dăduse gata pe al treilea.

— Sorin, în ritmul ăsta te sinucizi! De ce nu încerci să te calmezi? l-am întrebat, puțin îngrijorată.

— Dacă nu beau, nu am curaj să-ți vorbesc…

și a început să-mi povestească. Se căsătorise devreme, la douăzeci și doi de ani. La început, totul a mers bine. Se înțelegea bine cu Laura, soția lui. Niciunul nu avea probleme cu serviciul, așa că nu-și făcuseră prea mari probleme pentru prezent sau viitor. însă, după ce el și-a por-nit mica afacere, Laura a devenit o adevărată pacoste. începuse să-l suspecteze de tot felul de aventuri.

— Poate nu era geloasă degeaba… am zis eu, încet.

— Să fi vrut și nu aveam timp! știi cum e la început: alergi peste tot, încerci să-ți faci clienți, încerci să-ți găsești angrosiști ieftini… Nu, nu umblam după femei! Laurei însă nu-i puteam scoate asta din cap. îmi controla agenda în fiecare seară, când credea că am adormit. Uneori mă urmărea. Nu spuneam nimic, credeam că-i va trece. Nu a fost așa, din contră. Cu fiecare zi era tot mai cicălitoare, tot mai lacomă de bani, cu pretenții din ce în ce mai mari.

Sorin recunoștea că nu se mai iubeau de mult timp, dar că rămăseseră împreună din inerție. Locuiau în aceeași casă, dar nimic nu-i mai lega. M-am întins spre el, într-o slabă încercare de consolare. A venit în întâmpinarea mea, parcă flămând. De mine, de dragoste… M-a luat în brațe și am început să ne sărutăm, ca doi disperați. Timpul se oprise-n loc, atunci, pentru noi. Nimic nu mai conta. Am uitat de tot. S-au dus naibii principiile mele. Am făcut dragoste… șirul prostiilor continua.

… M-a trezit telefonul. Am privit în stânga și-n dreapta, nedumerită. Am auzit vocea lui Sorin, șoptind cu disperare la urechea mea:

— Amelia, nu! știu cine e. Nu răspunde! Nu vreau să-mi stric seara.

Brusc, toate evenimentele mi s-au derulat cu repeziciune prin fața ochilor. Am sărit de lângă Sorin și am început să mă îmbrac.

— Hei, unde fugi așa? De ce pleci?

— Poate pentru tine nu e nimic nou să nu ajungi noaptea acasă, pentru mine însă… Ai uitat? Stau cu mama și tata… Măcar un telefon să le fi dat, să le spun că întârzii.

— și acum nu poți? Ce te împiedică?

— știi ce? m-am burzuluit la el. Tu! Nu i-am mințit niciodată pe ai mei. Ce să le spun? Că nu vin acasă pentru că am întâlnire cu un bărbat însurat?

— Ce copil ești! Tu ce crezi? Că eu nu mă duc acasă noaptea? Este prima dată și la mine. Nu am fost cu nimeni, nu am înșelat-o. Până acum…

Proastă mai eram! Evident, l-am crezut. Părea atât de sincer și neajutorat!

— Cheamă un taxi! Trebuie să plec.

— Nu vreau să crezi că tot ceea ce s-a întâmplat între noi doi acum nu înseamnă nimic pentru mine… Sau că nu a fost decât o aventură de-o noapte. E mult mai mult…

— Nu contează asta. Tu ai o soție. Că o iubești sau nu, asta nu are importanță. știu doar că nu am ce căuta între voi. Am greșit și sper că putem rămâne în continuare în relații amicale.

— Asta-ți dorești?

— Nu are rost să despicăm firul în patru ca să vedem ce și cum, să analizăm… Ce a fost între noi a fost frumos, dar trebuie să rămână doar atât.

Am plecat acasă. Mă durea sufletul că mă despart de el, dar nu aveam încotro. Dacă aș fi acceptat ca relația noastră să continue, eu aș fi fost cea care ar fi avut cel mai mult de suferit. Ar fi trebuit să mă mulțumesc cu resturile lăsate de Laura. Nu puteam accepta așa ceva. și totuși… Nu am putut să-mi înfrânez dorințele. Am rămas cu Sorin. Cu fiecare zi mă simțeam tot mai subjugată de el. M-aș fi aruncat și în foc dacă mi-ar fi cerut-o.

Nu-mi puteam explica de ce Sorin, dacă nu o mai iubea pe Laura, rămânea totuși alături de ea. Oricât încercam să-l trag de limbă, el se fofila.

— Draga mea, a fost prostia tinereții mele să mă însor. Nici nu mi-am trăit viața, o să încerc să repar tot și, cu tine alături, sper să pot.

Eram orbită de dragoste, pentru că, altfel, judecând cât se poate de rațional, nu aveam cum accepta puerilele lui răspunsuri. Cum adică să rămână lângă ea, dacă nu o mai iubea? Ce-l reținea să o părăsească? Banii? Sorin avea bani, dar și nevasta lui avea destui. Din câte înțelesesem, provenea dintr-o familie bună, cu posibilități. și atunci? Copii nu erau la mijloc… Așadar, nicio explicație nu putea sta în picioare. Da, dar asta în condițiile unui om lucid, cu capul pe umeri. Eu numai așa nu mă puteam numi. Putea să-mi spună orice, că l-aș fi crezut, atâta încredere aveam în el…

Am încercat să nu mă mai gândesc la Laura, la faptul că iubitul meu e căsătorit. Un timp, a mers. Ieșeam împreună aproape la fiecare sfârșit de săptămână, de cele mai multe ori mergeam la munte. Câte nopți de dragoste am trăit! Eram convinsă de iubirea lui Sorin!

Colegele de la magazin știau de legătura mea, erau singurele care-mi cunoșteau secretul. Nu erau de acord:

— Amelia, ești tânără, uite câți bărbați roiesc în jurul tău! și tu nu ți-ai găsit decât pe unul însurat! Chiar atât de rău ai ajuns? și mai știi ceva? L-am văzut de braț cu una blondă și sigur nu era nevastă-sa. Intrau într-un bloc, aflat lângă al meu! mi-a zis într-o zi o colegă.

— Nu găsiți altceva să-mi spuneți? Nu era el!

— Dar dacă da? Poate că nu e bărbatul perfect. 0 fi având și el defecte…

— Eu îl iubesc și nu vreau să vă aud vorbindu-l de rău! Acum, lăsați-mă în pace!

Nu le mai băgam în seamă, credeam că sunt geloase pe mine. Am început să îmi fac planuri pentru un viitor comun cu Sorin.

— Iubitule, mă gândeam că ne-am putea căsători. Divorțezi și poate facem un copil, ce zici?

— Nu, acum nu e momentul. Să mai treacă timp, uite câte am de făcut!

De fiecare dată eram de acord cu el…

Două luni după această discuție, din pură întâmplare, l-am văzut într-un mall. ținea de braț o femeie care semăna cu cea din fotografia de pe birou. Nu putea fi decât Laura. Erau la un raion pentru copii. Curioasă, m-am apropiat.

Ce căutau oare? Răspunsul mi-a fost dat aproape imediat. Laura s-a întors puțin într-o parte, și atunci mi-am dat seama că e gravidă. Am văzut negru în fața ochilor. Nu se putea! Sorin mă mințise chiar în halul ăla? Deci, nu fusese decât minciună între noi doi? Abia m-am stăpânit să nu mă reped la el. A doua zi, când ne-am întâlnit, l-am luat la rost.

— Ești un nesimțit! M-ai considerat o proastă, nu? Ce-am fost pentru tine, o manta de vreme rea?

Sorin s-a repezit și m-a luat în brațe.

— Ce-i, iubito? Ce-ai pățit? De ce-mi vorbești așa?

— Ai tupeu să mă iei în brațe? Ia-o pe nevastă-ta! Pe ea s-o mângâi, nu pe mine! M-am săturat până peste cap! Cu cine e gravidă nevastă-ta, dacă nu cu tine?

— De unde știi de Laura?

— Cum ea este „legitima”, nu aveai motiv să te ascunzi, așa cum o faci de fiecare dată când ieși cu mine. Te-am văzut cu ea, nu contează unde. Cert e că am văzut că e gravidă. Or, așa proastă cum sunt, tot sunt în stare să fac un simplu calcul matematic. Când te-am întrebat, acum două luni, dacă vrei să ne căsătorim, să avem un copil, ce mi-ai răspuns? Oare pentru că nevastă-ta îți turna deja unul? Nu puteai să-mi spui și mie? De ce m-ai mințit? Mi-ai spus că nu mai e nimic între voi doi…

— Iartă-mă, nu trebuia să-ți ascund… Dar cum aș fi putut să-ți spun?

— Cum ai făcut-o de atâtea ori până acum, ai fi putut și de data asta.

— E mai ciudat.

— Ce e ciudat în a te culca cu nevasta proprie? Dacă era a altuia, poate că se ridica un semn de întrebare, dar așa…

— Amelia, draga mea…

— Nicio draga mea! i-am retezat-o. Spune odată! Doar nu te-a violat? Dacă nu voiai să te culci cu ea, nu o făceai. Concluzia: m-ai înșelat cu Laura! Când aveai de gând să-mi spui? Când mă invitai la botez?

— Da, m-am culcat cu Laura. Nu vreau să par ipocrit, dar și pentru tine am făcut-o!

— Ce?! Ce ai făcut pentru mine? Te-ai culcat cu o altă femeie pentru mine? Nu mă face să râd! ți-am spus mai înainte, poate că sunt proastă, dar nici atât de mult pe cât crezi tu. Mi-e limpede totul. Ea e bună să fie mama copiilor tăi, în timp ce eu nu sunt decât o simplă și ieftină distracție.

— Nu, iubito, mi-a zis că, dacă face un copil cu mine, mă lasă liber. Ca să mă pot însura cu tine, a trebuit să-i fac nevesti-mii un copil!

Era peste puterile mele. Nu mai suportam să-i ascult aberațiile. Am ieșit trântind ușa. La muncă, fetele mă așteptau cu altă sur-priză, la fel de „plăcută”.

— Amelia, pentru că nu ne-ai crezut, am făcut muncă de detectiv! a spus Mihaela și mi-a întins niște poze.

Le-am frunzărit. Din ele surâdea iubitul meu, Sorin, la brațul unei blonde, apoi era una în care Sorin se săruta cu blonda, urcând împreună în bloc…

— De unde le aveți? m-am bâlbâit eu.

— Nu ți-am spus că l-am văzut intrând într-un bloc din apropiere? L-am pândit și…

— Am terminat-o cu el! E un afemeiat! și-a bătut joc de sentimentele mele!

Am luat pozele, le-am băgat într-un plic și le-am trimis pe adresa lui Sorin, pe numele nevestei sale. Să-l văd și pe el în bucluc, că, în mod sigur, Laura îl crede cel mai fidel sotior…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE