Sunt considerate, pe nedrept, o sperietoare medicală sau o problemă misterioasă. În realitate, infecțiile urinare, cunoscute de medici drept infecții de tract urinar (ITU) joase reprezintă afecțiuni extrem de comune. Netratate corect, din cauza abuzului de medicamente sau a schemelor terapeutice greșite, ele pot genera rezistență bacteriană și bătăi de cap pe termen lung. Prezent la Congresul Național de Urologie ROMURO 2026 de la Poiana Brașov, conf. univ. dr. George Mitroi, medic primar urolog în Craiova, a demontat miturile din jurul acestei patologii.
Cuprins:
Studiile arată că între 50% și 60% dintre femei se vor confrunta cu cel puțin un episod de infecție urinară de-a lungul vieții. Prin comparație, riscul general pe parcursul vieții pentru bărbați (în special tineri) este mult mai scăzut, aproximativ 12% vor experimenta un episod, bărbații adulți de sub 50 de ani având o incidență extrem de rară.
Datele internaționale arată că raportul de incidență între femei și bărbați este de 3 la 1 sau chiar 4 la 1. Explicația nu ține de imunitate, ci de o realitate strict anatomică. Conf. dr. George Mitroi arată că uretra feminină este scurtă, largă și dreaptă. Din acest motiv, vezica urinară se colonizează foarte ușor cu germeni care migrează din proximitate (zona vaginală sau intestinală). Cel mai frecvent implicat este Escherichia coli (E. coli), pe care medicul îl descrie drept „cel mai banal dintre toți germenii”, contrar panicii pe care o creează adesea în rândul pacientelor.
La polul opus, un bărbat tânăr nu face, în mod normal, infecții urinare. În cazul bărbaților, episoadele apar rar, de regulă după vârsta de 60 de ani, fiind asociate aproape mereu cu o patologie a prostatei sau cu diabetul zaharat.
Multe paciente folosesc teste rapide de urină cumpărate din farmacii. Dr. George Mitroi susține utilizarea acestora (cunoscute medical sub numele de teste dipstick), considerându-le o metodă corectă și extrem de utilă pentru confirmarea rapidă a prezenței germenilor.
Un mare avantaj al acestor teste este diagnosticul diferențial. Adesea, simptomele de cistită (usturimi, urinări frecvente) pot fi confundate cu manifestările unor afecțiuni ginecologice de vecinătate, cum ar fi o anexită sau o vaginită. Testul rapid orientează pacienta, confirmând dacă problema este într-adevăr de natură urinară. Totuși, medicul atrage atenția că acest test oferă doar o orientare rapidă: el nu poate identifica tipul exact de bacterie și nici sensibilitatea acesteia la antibiotice.
O infecție urinară joasă, necomplicată la femeie este descrisă de dr. Mitroi ca fiind „un episod banal”, comparabil din punct de vedere al gravității cu o simplă răceală anuală. Cu toate acestea, abordarea terapeutică este frecvent greșită în cabinetele medicale din cauza duratei exagerate a tratamentului.
„Orice tratament antibiotic într-o infecție urinară joasă, necomplicată, la femeie, care durează mai mult de 5 zile, e o eroare”, afirmă răspicat urologul.
Conform ghidurilor medicale actuale, aceste infecții se tratează extrem de eficient cu:
Rezistența la antimicrobiene (AMR) reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice globale, iar infecțiile urinare netratate corect sunt în prima linie a acestei crize. În anul 2019, rezistența bacteriană la antibiotice a fost responsabilă direct pentru 1,27 de milioane de decese la nivel global, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății.
Pe lângă acestea, AMR a contribuit indirect la alte 4,95 de milioane de decese în același an. Rezistența la antibiotice nu provoacă doar decese și dizabilități, ci generează și costuri economice colosale care vor prăbuși sistemele de sănătate. Banca Mondială estimează că AMR ar putea genera costuri suplimentare de un trilion de dolari în sistemele de sănătate până în anul 2050.
De asemenea, va provoca pierderi la nivelul Produsului Intern Brut (PIB) global estimate între 1 și 3,4 trilioane de dolari pe an până în 2030. Țările cu venituri mici și medii (categorie în care se află și România) sunt cele mai afectate, impactul fiind agravat de sărăcie și inegalitate. Dar cel mai mare pericol al acestui fenomen al rezistenței la antibiotice este că nu mai avem arme noi împotriva bacteriilor.
Ghidurile clinice moderne insistă pe reducerea duratei tratamentelor în infecțiile simple tocmai pentru a stopa selectarea tulpinilor bacteriene rezistente.
O altă problemă majoră semnalată de dr. George Mitroi este panica nejustificată în fața unei uroculturi pozitive. Există situații frecvente în care o pacientă efectuează analize de rutină, urocultura arată prezența unei bacterii (cum e E. coli), însă pacienta nu are absolut niciun simptom: nu are usturimi, nu urinează des, urina este clară și nu miroase.
Din punct de vedere medical, această situație nu este o infecție urinară, ci o bacteriurie asimptomatică. „Conform ghidului Asociației Europene de Urologie, bacteriuria asimptomatică NU se tratează”, explică medicul. Administrarea de antibiotice în acest caz este inutilă și nocivă.
Pentru a evita aglomerarea inutilă a cabinetelor de specialitate și timpii lungi de așteptare, dr. Mitroi propune un algoritm ideal și extrem de simplu de gestionare a cazurilor:
Atunci când o pacientă se confruntă pentru prima dată cu manifestări specifice (usturimi la urinare, urinări frecvente, urină tulbure), aceasta nu trebuie să se ducă imediat către urolog sau către laboratoarele de analize pe cont propriu. Primul punct de contact obligatoriu este medicul de familie.
În această etapă ideală, pacienta îi explică medicului de familie simptomele pe care le are. Medicul de familie folosește pe loc, în cabinet, un test rapid de urină de tip dipstick.
Ghidurile medicale în vigoare nu impun obligativitatea unei uroculturi pozitive înainte de a acționa în cazul unui prim episod. Deoarece statisticile arată că 80% din infecții sunt provocate de bacteria Escherichia coli, medicul de familie are dreptul și recomandarea de a prescrie imediat un tratament empiric.
Dacă infecția a fost tratată corect, traseul se încheie aici. Totuși, dacă pacienta începe să experimenteze episoade repetate, se aplică definiția medicală a recurenței: minimum două episoade în 6 luni sau cel puțin 3 episoade în decurs de 12 luni.
Odată ajunsă la urolog, abordarea se schimbă fundamental. Rolul specialistului nu este doar de a prescrie un alt antibiotic, ci de a investiga în profunzime. Urologul va efectua investigații specifice pentru a identifica și corecta factorul favorizant sau de întreținere al acestor infecții (modificări anatomice, stagnarea urinei, alte patologii asociate). Odată eliminat acest factor declanșator, problema recurențelor este definitiv rezolvată.
„Dacă o pacientă face un episod acum și următorul peste doi ani, nu vorbim despre o infecție recurentă. La cazurile recurente, rolul urologului este de a căuta, identifica și corecta eventualii factori favorizanți sau de întreținere ai infecției”, a precizat medicul.
Dacă la femei lucrurile sunt simple și rapide, în cazul bărbaților abordarea se schimbă complet. „Orice infecție urinară la un bărbat este considerată din start o infecție complicată sau sistemică. La bărbați nu se aplică tratamentul empiric și nici schemele scurte de câteva zile”, a subliniat dr. Mitroi.
Tratamentul se face obligatoriu pe baza unei uroculturi, iar durata acestuia este mult mai lungă: