În ce ordine au apărut dinozaurii pe Pământ
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dinozaurii au trăit pe Pământ timp de peste 160 de milioane de ani, iar speciile pe care le cunoaștem astăzi nu au existat toate în aceeași perioadă. Între micii dinozauri care alergau pe două picioare în Triasic și uriașii Tyrannosaurus și Triceratops se întinde o istorie îndelungată. Ordinea în care au apărut dinozaurii poate fi urmărită prin cele trei mari perioade ale erei mezozoice: Triasic, Jurasic și Cretacic.
Cuprins:
- Dinozaurii nu au apărut toți odată pe Pământ
- Înainte de dinozauri
- Nyasasaurus, posibil să fi fost primul dinozaur
- Primii dinozauri confirmați: Eoraptor și Herrerasaurus
- La început, dinozaurii nu dominau lumea
- Când s-au despărțit marile ramuri ale dinozaurilor
- Extincția de la finalul Triasicului
- Jurasicul timpuriu: dinozaurii devin mai mari și mai diverși
- Jurasicul mijlociu și târziu: apar dinozaurii gigantici cunoscuți
- Primele păsări au apărut în Jurasic
- Cretacicul timpuriu
- Spinosaurus a apărut înaintea lui Tyrannosaurus
- Ultimii dinozauri mari: Tyrannosaurus, Triceratops și Ankylosaurus
- Cum s-a încheiat epoca dinozaurilor
Dinozaurii nu au apărut toți odată pe Pământ
Istoria dinozaurilor este atât de lungă, încât filmele și imaginile care îi arată pe mulți dintre ei în aceeași perioadă sunt doar ficțiune. Diferite specii erau răspândite pe continente diferite, iar unele familii au existat zeci de milioane de ani. În plus, fosilele descoperite reprezintă doar o mică parte dintre animalele care au trăit în trecut.
Oasele unui animal se fosilizează numai în anumite condiții, care nu întotdeauna sunt îndeplinite. Din acest motiv, lipsesc multe file din istoria timpurie a dinozaurilor.
Paleontologii vorbesc despre cei mai vechi dinozauri cunoscuți, nu neapărat despre primii care au existat. Un dinozaur descoperit într-o rocă veche de 230 de milioane de ani nu a apărut, desigur, în ziua în care s-au format acele sedimente. Strămoșii lui probabil existau deja, însă fosilele lor fie nu s-au păstrat, fie nu au fost încă descoperite.
Conform scării geologice folosite de cercetători, era mezozoică este împărțită în trei perioade: Triasicul, început în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, Jurasicul, început în urmă cu aproximativ 201 milioane de ani, și Cretacicul, care s-a încheiat acum 66 de milioane de ani.
Înainte de dinozauri
Cu mult înainte de apariția dinozaurilor, uscatul era populat de numeroase reptile și de animale înrudite cu strămoșii mamiferelor. Un exemplu cunoscut este Dimetrodon, animalul cu o ”pânză” mare pe spate, confundat frecvent cu un dinozaur. El a trăit în Permian și a dispărut cu zeci de milioane de ani înainte să apară primii dinozauri.
În urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani s-a produs extincția de la sfârșitul Permianului, cea mai mare dispariție în masă cunoscută. Evenimentul a distrus o mare parte a vieții marine și terestre. Ecosistemele care s-au refăcut în Triasic au fost ocupate de grupuri noi de animale, printre care s-au aflat arhozaurii.
Arhozaurii formează un grup amplu de reptile din care fac parte dinozaurii, pterozaurii, crocodilii și rudele lor dispărute. Primii arhozauri nu erau dinozauri, dar dintr-o ramură a lor au evoluat animale care semănau tot mai mult cu aceștia.
Printre rudele apropiate ale dinozaurilor s-au numărat dinozauromorfele și silezaurii.
Nyasasaurus, posibil să fi fost primul dinozaur
Cel mai vechi candidat la titlul de dinozaur este Nyasasaurus parringtoni. Fosilele sale au fost descoperite în Tanzania și provin din roci vechi de aproximativ 240-245 de milioane de ani. Din animal s-au păstrat numai câteva vertebre și un os al brațului, astfel că nu îi putem ști cu precizie aspectul.
Anumite caracteristici ale oaselor seamănă cu cele întâlnite la dinozauri. Nyasasaurus ar putea fi cel mai vechi dinozaur cunoscut sau o rudă foarte apropiată, aflată imediat înaintea dinozaurilor în arborele evolutiv.
Studiul în care a fost descris îl prezintă tocmai în acești termeni: fie un membru timpuriu al grupului Dinosauria, fie cea mai apropiată rudă cunoscută din afara lui.
Primii dinozauri confirmați: Eoraptor și Herrerasaurus
Cele mai vechi fosile acceptate ca aparținând dinozaurilor au o vechime de aproximativ 230-233 de milioane de ani. Ele provin în special din Argentina și Brazilia, regiuni care în Triasic făceau parte din supercontinentul Pangeea.
Printre acești dinozauri timpurii se află Eoraptor, Herrerasaurus, Saturnalia și Buriolestes. Nu semănau prea mult cu giganții care aveau să apară mai târziu.
Cei mai mulți erau relativ mici, aveau corpuri ușoare și se deplasau pe două picioare.
Eoraptor avea aproximativ un metru lungime și o constituție suplă. Dinții săi nu erau toți de același tip, ceea ce sugerează că putea consuma hrană variată. Multă vreme a fost privit ca un dinozaur foarte apropiat de originea tuturor celorlalte grupuri.
Herrerasaurus era mai mare, ajungând la câțiva metri lungime, și era un prădător. Avea picioare posterioare puternice, brațe prevăzute cu gheare și dinți potriviți pentru consumul de carne. A trăit în urmă cu aproximativ 228 de milioane de ani, arată Natural History Museum.
Saturnalia și Buriolestes, descoperiți în Brazilia, sunt importanți pentru înțelegerea începuturilor sauropodomorfelor. Buriolestes era încă un animal mic, biped și probabil carnivor sau omnivor, deși rudele sale îndepărtate aveau să devină uriași erbivori precum Diplodocus și Brachiosaurus.
La început, dinozaurii nu dominau lumea
Triasicul târziu este perioada în care dinozaurii au început să se răspândească, dar nu erau încă animalele dominante în majoritatea ecosistemelor. Trăiau alături de numeroase alte reptile, unele erbivore, altele prădătoare, precum și de primele mamaliaforme, rude foarte vechi ale mamiferelor.
Multe dintre aceste animale erau mai numeroase sau mai mari decât dinozaurii timpurii. Imaginea unei lumi cucerite imediat de dinozauri este, așadar, înșelătoare. Ascensiunea lor s-a întins pe milioane de ani.
Spre sfârșitul Triasicului au apărut dinozauri precum Coelophysis, un prădător suplu, care se deplasa pe două picioare. Fosilele sale au fost găsite în număr mare în America de Nord. Avea câțiva metri lungime, dar corpul era ușor, iar capul relativ mic.
Tot în Triasic au apărut sauropodomorfe mai mari, printre care Plateosaurus, Riojasaurus și Lessemsaurus. Aceste animale aveau gâturi mai lungi și se hrăneau în principal cu plante. Unele puteau merge atât pe două, cât și pe patru picioare. Ele nu ajunseseră încă la proporțiile sauropodelor din Jurasic, dar anunțau forma corpului care avea să devină caracteristică uriașilor erbivori.
Când s-au despărțit marile ramuri ale dinozaurilor
Arborele genealogic al dinozaurilor este încă cercetat, iar legăturile exacte dintre primele forme nu sunt complet lămurite. În clasificarea tradițională, dinozaurii au fost împărțiți în două mari categorii, după structura bazinului: saurischieni și ornithischieni.
Din saurischieni fac parte două ramuri cunoscute. Prima este cea a teropodelor, în care intră prădători precum Allosaurus, Velociraptor și Tyrannosaurus, dar și păsările. A doua este cea a sauropodomorfelor, care include erbivorele cu gât lung.
Ornithischienii cuprind dinozauri erbivori foarte diferiți: Stegosaurus, Ankylosaurus, Iguanodon, hadrozaurii cu „cioc de rață”, Pachycephalosaurus și dinozaurii cu coarne, precum Triceratops.
Studiile moderne au propus și alte moduri de aranjare a acestor ramuri, iar poziția unor dinozauri timpurii se poate schimba de la o analiză la alta. Ideea esențială este că principalele linii evolutive au început să se separe încă din Triasic.
Extincția de la finalul Triasicului
În urmă cu aproximativ 201 milioane de ani, la granița dintre Triasic și Jurasic, s-a produs o nouă extincție importantă. Multe grupuri de reptile care concurau cu dinozaurii au dispărut. Cauzele sunt asociate cu schimbări climatice puternice și cu erupții vulcanice de mare amploare, produse în timp ce Pangeea începea să se destrame.
Dinozaurii au supraviețuit și au ocupat treptat locurile rămase libere în ecosisteme. Odată cu începutul Jurasicului, au devenit mult mai răspândiți și mai variați. Acesta este momentul în care începe adevărata lor perioadă de dominație.
Jurasicul timpuriu: dinozaurii devin mai mari și mai diverși
La începutul Jurasicului, între aproximativ 201 și 174 de milioane de ani în urmă, peisajul era deja populat de mai multe tipuri bine diferențiate de dinozauri.
Printre prădătorii perioadei se afla Dilophosaurus, un teropod lung de aproximativ șase-șapte metri, ușor de recunoscut după cele două creste de pe cap. Spre deosebire de imaginea din filme, nu există dovezi că avea un guler extensibil sau că scuipa venin.
În aceeași perioadă trăiau erbivore precum Scelidosaurus, unul dintre primii dinozauri cu armură bine cunoscuți. Corpul lui era acoperit cu plăci și proeminențe osoase. Acest tip de apărare avea să fie dezvoltat mai târziu de stegozauri și anchilozauri.
Sauropodomorfele au continuat să crească în dimensiuni și să se adapteze tot mai bine deplasării pe patru picioare. Gâtul lung le permitea să ajungă la vegetația aflată la diferite înălțimi, iar sistemul lor digestiv putea prelucra cantități mari de plante.
Jurasicul mijlociu și târziu: apar dinozaurii gigantici cunoscuți
În Jurasicul mijlociu și târziu, aproximativ între 174 și 145 de milioane de ani în urmă, dinozaurii au ajuns la o diversitate impresionantă. Este perioada marilor sauropode și a unora dintre cele mai cunoscute specii erbivore și carnivore.
Megalosaurus a trăit în Jurasicul mijlociu și a fost primul dinozaur descris științific, în 1824. Numele de ”dinozaur” avea să fie propus abia în 1842. Megalosaurus era un teropod prădător, dar nu trebuie confundat cu Tyrannosaurus, care avea să apară după mai bine de o sută de milioane de ani.
În Jurasicul târziu au trăit Diplodocus, Apatosaurus, Brachiosaurus și alte sauropode uriașe. Acestea aveau membre asemănătoare unor coloane, corpuri masive și gâturi foarte lungi. Nu toate au trăit în aceleași locuri și exact în același timp, dar aparțin aceleiași etape generale a istoriei dinozaurilor, mai arată Natural History Museum.
Stegosaurus și Tyrannosaurus nu s-au întâlnit niciodată. Între ultimii stegozauri cunoscuți și apariția lui Tyrannosaurus rex au trecut aproximativ 75 de milioane de ani. Tyrannosaurus este, în timp, mai apropiat de oamenii moderni decât de Stegosaurus, mai arată Natural History Museum
Primele păsări au apărut în Jurasic
Tot în Jurasic au apărut dinozauri mici, acoperiți cu pene, din ramura teropodelor. Penele nu au evoluat dintr-odată pentru zbor. La început, puteau servi la păstrarea căldurii sau protejarea ouălor. Diferite forme de pene existau la mai multe grupuri de dinozauri.
Archaeopteryx, care a trăit în urmă cu aproximativ 149-145 de milioane de ani, avea pene bine dezvoltate și aripi, dar păstra și trăsături întâlnite la dinozauri: dinți, degete cu gheare și o coadă osoasă lungă. Este adesea numit ”prima pasăre”, deși evoluția păsărilor a fost mai complicată, iar unele rude apropiate ar putea fi la fel de vechi.
Cretacicul timpuriu
Cretacicul a început în urmă cu aproximativ 145 de milioane de ani. Continentele continuau să se îndepărteze, iar populațiile de dinozauri deveneau tot mai separate. În diferite regiuni au evoluat specii și familii distincte.
În Cretacicul timpuriu au trăit Iguanodon și rudele sale, erbivore capabile să se deplaseze atât pe două, cât și pe patru picioare. Iguanodon avea un deget mare transformat într-un pinten, folosit probabil pentru apărare sau pentru manipularea plantelor.
În aceeași perioadă au apărut și s-au diversificat anchilozaurii, dinozauri erbivori protejați de plăci osoase.
Printre teropode se aflau Baryonyx și alți spinozaurizi, adaptați să prindă pești și alte animale. Baryonyx avea botul lung și îngust, dinți conici și o gheară mare la primul deget al mâinii.
În Asia trăiau dinozauri cu pene precum Microraptor, care avea pene lungi atât pe membrele anterioare, cât și pe cele posterioare. Tot acolo a trăit Yutyrannus, un tiranozauroid mare acoperit cel puțin parțial cu pene. Acești dinozauri arată că penele nu erau o caracteristică întâlnită numai la animale foarte mici.
Primele rude ale lui Tyrannosaurus apăruseră deja, însă erau mai mici și nu ocupau încă poziția de mari prădători pe care tiranozaurii aveau să o dețină spre sfârșitul Cretacicului.
Spinosaurus a apărut înaintea lui Tyrannosaurus
Spinosaurus este uneori prezentat alături de Tyrannosaurus, însă cele două genuri nu au trăit în aceeași perioadă. Spinosaurus a trăit în nordul Africii în urmă cu aproximativ 100-94 de milioane de ani. Tyrannosaurus rex a apărut mult mai târziu, în urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani, în America de Nord.
Spinosaurus era adaptat unui mod de viață legat de apă. Avea un bot lung, asemănător celui de crocodil, dinți conici și o coadă înaltă, potrivită pentru deplasarea prin apă. Hrana sa includea probabil pești mari, dar și alte animale.
În perioada lui Spinosaurus, principalii prădători din diferite regiuni aparțineau mai multor familii. Carcharodontosaurus trăia tot în nordul Africii, iar în America de Sud se găseau teropode mari înrudite cu Giganotosaurus.
Ultimii dinozauri mari: Tyrannosaurus, Triceratops și Ankylosaurus
Tyrannosaurus rex, Triceratops și Ankylosaurus au apărut foarte târziu în istoria dinozaurilor, în ultimele câteva milioane de ani ale Cretacicului. Ei sunt printre cei mai cunoscuți dinozauri, dar nu reprezintă întreaga eră mezozoică.
Tyrannosaurus rex a trăit în America de Nord între aproximativ 68 și 66 de milioane de ani în urmă. Era unul dintre cei mai mari prădători tereștri, cu un craniu masiv și o mușcătură extrem de puternică, arată Natural History Museum.
Triceratops a trăit în aceeași regiune și în aceeași perioadă. Avea două coarne lungi deasupra ochilor, unul mai scurt pe bot și un guler osos mare. Urmele de mușcături găsite pe unele fosile arată că Tyrannosaurus și Triceratops au interacționat.
Ankylosaurus, cu corpul acoperit de armură și o măciucă osoasă la capătul cozii, făcea parte din aceleași ecosisteme. Alături de aceste animale trăiau hadrozauri precum Edmontosaurus, dinozauri mici cu pene și numeroase păsări timpurii.
Cum s-a încheiat epoca dinozaurilor
În urmă cu 66 de milioane de ani, un asteroid mare a lovit regiunea în care se află astăzi Peninsula Yucatan din Mexic. Impactul a ridicat în atmosferă cantități uriașe de praf și aerosoli, a redus lumina solară și a afectat grav plantele și lanțurile trofice.
Au dispărut dinozaurii și multe alte grupuri de animale și plante. Consensul științific consideră impactul asteroidului cauza principală a extincției de la sfârșitul Cretacicului, într-o perioadă în care planeta era afectată și de erupții vulcanice ample și de schimbări climatice.
