De la homar și șampanie la „senvișuri uscate”: cum s-a transformat mâncarea din avion în ultimul secol
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Oricine a călătorit recent cu o companie aeriană low-cost cunoaște experiența: un senviș rece, ambalat în plastic, cumpărat la un preț piperat sau, în cel mai bun caz, o pungă mică de covrigei oferită din curtoazie. Însă lucrurile nu au stat întotdeauna așa.
Cuprins:
În anii '50, perioada considerată „epoca de aur” a aviației civile, o călătorie cu avionul era echivalentul unei vizite într-un restaurant de lux, unde fețele de masă din in, tacâmurile de argint și cinele cu cinci feluri de mâncare făceau parte din standardul de bază.
De la homar servit cu șampanie la 10.000 de metri altitudine până la gustările modeste din prezent, experiența culinară la bordul aeronavelor a trecut printr-o transformare radicală în ultimul secol, dictată de schimbările economice și de democratizarea zborurilor, relatează publicația britanică Daily Mail.
Începuturile din anii '20-'30
Prima masă servită vreodată la bordul unui avion comercial a fost un simplu pachet cu senvișuri și fructe. Se întâmpla pe 11 octombrie 1919, la bordul cursei Handley Page Transport care conecta Londra de Paris, mâncarea fiind distribuită de însoțitorii de zbor de la acea vreme.
Pentru prima masă caldă, pasagerii au trebuit să aștepte până în 1928, când compania germană Lufthansa a introdus acest serviciu. La acea dată, simplitatea era de înțeles: aeronavele erau de dimensiuni reduse, turbulențele erau frecvente și mult mai pronunțate, iar spațiul de stocare era extrem de limitat, motiv pentru care prânzul de tip picnic a rămas regula dominantă în primii ani ai aviației.
Anii '40-'50
Pe măsură ce tehnologia a avansat, zborul a devenit un simbol al statutului social. Un bilet de avion putea costa echivalentul salariului pe o lună întreagă; de pildă, un drum doar dus de la Londra la Roma ajungea la echivalentul a 3.000 de lire sterline în banii de astăzi.
În 1948, gigantul Pan American World Airways (Pan Am) a lansat clasa Tourist, iar serviciile culinare au atins un nivel de opulență greu de imaginat astăzi. Pasagerii primeau meniuri complexe cu până la cinci feluri de mâncare, din care nu lipseau fripturile de vită sau homarul.
Mesele erau servite pe fețe de masă din pânză fină, cu veselă din porțelan și tacâmuri din argint. La compania TWA, friptura de vită era feliată direct dintr-un cărucior plimbat pe culoar, iar cei care călătoreau în cabinele cu paturi puteau comanda micul dejun direct la pat, având de ales între icre negre, pui umplut și ouă preparate pe loc.
Anii '60-'70
În anii '60 și '70, aviația comercială trăia din plin perioada sa de glorie. Companiile aeriene au început să angajeze bucătari profesioniști care își terminau preparatele direct la bordul aeronavelor, transformând fiecare zbor într-un adevărat spectacol gastronomic.
Cina la altitudine devenise principala atracție a călătoriei, iar concurența între companii se purta aproape exclusiv pe terenul rafinamentului și al serviciilor oferite.
Anii '80-'90
Marea schimbare a intervenit odată cu dereglementarea pieței aviatice. Procesul a început în Statele Unite în anul 1978 și a continuat în Europa prin acte legislative similare, precum Civil Aviation Act din Marea Britanie (1980) și privatizarea British Airways din 1987.
Eliminarea barierelor tarifare a permis intrarea pe piață a unor noi operatori și scăderea considerabilă a prețului biletelor.
Aviația a devenit accesibilă maselor, însă democratizarea zborului a venit cu un cost clar. Companiile aeriene au realizat rapid că majoritatea pasagerilor preferau să renunțe la o masă gratuită de lux în schimbul unui bilet mult mai ieftin. Astfel a fost creat mediul ideal pentru apariția companiilor low-cost.
Cum arată mesele la peste 10.000 de metri înălțime, în prezent
În anii 2000, trendul de reducere a costurilor s-a accentuat. În 2017, British Airways a eliminat definitiv mesele gratuite pe zborurile scurte la clasa economică, o decizie adoptată ulterior de tot mai mulți operatori tradiționali.
Astăzi, companii mari precum Delta Air Lines ajustează periodic serviciile de catering pe sute de zboruri pentru a limita cheltuielile, în timp ce operatori precum Ryanair funcționează pe un model clar: fără gustări sau băuturi incluse în preț.
Evoluția a dus la crearea unei prăpăstii uriașe între clasele de călătorie. La clasa economică a companiilor low-cost, reclamațiile privind calitatea mâncării sunt la ordinea zilei, pasagerii exprimându-și frecvent nemulțumirea pe rețelele sociale din cauza senvișurilor uscate sau a opțiunilor vegetariene improvizate.
În schimb, la clasele superioare ale operatorilor de top, tradiția anilor '50 continuă sub o formă modernizată: Singapore Airlines servește homar de Maine poșat în sos de șampanie, SWISS oferă opțiuni gourmet la clasa I, iar Japan Airlines pune la dispoziție meniuri sofisticate formate din 13 preparate.
Istoria mâncării din avioane demonstrează că opulența nu a dispărut complet din aer, ci doar s-a mutat în spatele unei perdele pentru care pasagerii trebuie să plătească prețul corect.
