Magiunul de prune este un preparat tradițional făcut dintr-un singur ingredient, prune bine coapte, dulci și gustoase. În multe gospodării, acesta se pregătește la începutul toamnei, când fructele se găsesc din belșug. Deși fierberea cere timp și răbdare, rețeta de magiun este simplă și ușor de urmat. Află, așadar, cum se face magiunul de prune fără zahăr.
Cuprins:
Magiunul de prune este un desert foarte îndrăgit, care seamănă la prima vedere cu gemul, însă se pregătește diferit. În rețeta tradițională de magiun se folosesc doar prune bine coapte, fără zahăr, pectină sau conservanți.
Pe parcursul fierberii, prunele se desfac, pulpa se îngroașă, iar cojile contribuie și ele la culoarea închisă și la consistența magiunului. Rezultatul este într-adevăr un soi de gem, dar mai cremos, ușor de întins și suficient de dulce datorită zaharurilor aflate în mod natural în fructe.
Cel mai cunoscut este Magiunul de prune Topoloveni, produs cu indicație geografică protejată în Uniunea Europeană. Denumirea a fost înregistrată în anul 2011, iar tradiția producerii magiunului în zona Topoloveni este documentată încă din 1914.
Potrivit documentației, magiunul omologat se obține din prune ajunse la deplina maturitate, fierte în cazane cu pereți dubli și amestecate continuu până când se elimină suficientă apă. Nu se adaugă zahăr, îndulcitori sau conservanți.
Acasă nu putem reproduce întocmai instalațiile profesionale, dar putem cu siguranță să obținem un magiun delicios. Folosim prune foarte coapte, le gătim cu răbdare într-un vas potrivit și le amestecăm mai des pe măsură ce compoziția se îngroașă.
Chiar dacă nu punem deloc zahăr la magiun, el este în continuare dulce pentru că prunele conțin în mod natural zaharuri. Prin fierbere, fructele pierd apă, iar cantitatea de zaharuri naturale rămâne într-o cantitate mai mică de produs.
Cele mai bune sunt prunele de sfârșit de vară și început de toamnă, bine coapte, dulci și cărnoase. Fructele trebuie să fie ușor moi la apăsare, iar sâmburele să se desprindă fără dificultate de pulpă. Coaja ușor zbârcită în jurul codiței poate fi un semn că pruna a pierdut puțină apă, dar are mai multă dulceață. Atât timp cât fructul este sănătos, îl putem folosi.
Nu este obligatoriu să folosești un singur soi de prune pentru magiun. Un amestec poate da chiar un gust mai echilibrat pentru că unele prune au mai multă dulceață, altele aromă și o ușoară aciditate. Important este ca toate să fie bine coapte.
Alege fructe sănătoase, fără mucegai sau cu miros de fermentat. O prună lovită ușor poate fi curățată, dacă pulpa rămasă este bună, dar fructele alterate nu trebuie folosite.
Prunele căzute recent pot fi folosite dacă sunt întregi, curate și sănătoase. Cele care au stat pe pământ, sunt crăpate, fermentate sau atacate de insecte se aruncă.
Atunci când facem magiun de prune, coaja se păstrează. Ea se înmoaie în timpul fierberii și se integrează în compoziție, mai ales dacă magiunul este pasat. În plus, contribuie la gust, culoare și conținutul de fibre al produsului.
Dacă preferi un magiun foarte fin, poți pasa prunele după ce s-au înmuiat. Pentru o textură mai rustică, este suficient să le zdrobești cu lingura în timpul fierberii. După un timp, mare parte din pulpă se va desface oricum singură.
Descoperă și diferența dintre gem, dulceață, marmeladă și magiun
Folosește o cratiță sau o oală largă, cu fund gros. Suprafața mare permite apei să se evapore mai repede, iar fundul gros distribuie căldura și reduce riscul ca magiunul să se prindă.
E bine ca vasul să fie și puțin înalt, deoarece, pe măsură ce se îngroașă, compoziția poate forma bule mari care se sparg și aruncă stropi fierbinți. Oala nu trebuie umplută până la margine. Pentru cinci kilograme de prune este potrivit un vas cu o capacitate de aproximativ opt-zece litri.
Inoxul cu fund gros și fonta emailată sunt alegeri bune. Poate fi folosit și un ceaun bine întreținut.
Evită vasele foarte subțiri, în care fructele se lipesc repede, precum și oalele emailate care au porțiuni de email sărit la interior.
Ingrediente
Din această cantitate se obțin, în funcție de soi și de cât de mult este fiert magiunul, aproximativ 1,5-2 kilograme de magiun.
Spală prunele în două-trei ape și lasă-le să se scurgă. Rupe fiecare fruct în jumătate și scoate sâmburele. Verifică atent pulpa și îndepărtează orice parte stricată.
Pune prunele direct în oală. Dacă sunt foarte coapte și zemoase, nu adăuga apă. Le poți lăsa aproximativ 20-30 de minute înainte de a porni focul, o parte dintre ele își vor lăsa sucul natural, iar riscul de lipire va fi mai mic.
Dacă fructele sunt cărnoase și par uscate, adaugă foarte puțină apă, doar cât să umezească fundul vasului. Apa în exces prelungește inutil fierberea.
Așază oala pe foc mic spre mediu. În primele minute poți pune capacul, pentru ca aburul să ajute fructele să se înmoaie și să lase zeamă. Amestecă după aproximativ cinci minute și verifică să nu se lipească.
După ce prunele au lăsat suficient lichid, îndepărtează capacul. Din acest moment, apa trebuie să se evapore.
Fierbe fructele până când se înmoaie complet și cojile nu mai sunt tari. În funcție de soi și de cantitate, poate dura între 30 și 50 de minute. Amestecă la fiecare câteva minute, trecând lingura pe fundul și pe marginile vasului.
Pentru un magiun fin, pasează prunele cu un blender vertical după ce s-au înmuiat. Oprește focul cât timp folosești blenderul, pentru a evita stropii fierbinți.
Dacă îți place textura ușor rustică, nu este nevoie să pasezi compoziția. Continuă să fierbi și zdrobește bucățile de fruct cu lingura. Cojile se vor mărunți și vor deveni mai puțin vizibile pe măsură ce magiunul se concentrează.
După pasare, continuă fierberea la foc mic, fără capac. Folosește o lingură de lemn sau o spatulă rezistentă la temperatură și amestecă până la fundul oalei.
La început este suficient să amesteci la fiecare 10 minute. Pe măsură ce compoziția se îngroașă, trebuie supravegheată tot mai atent. În ultima parte a fierberii poate fi necesar să amesteci aproape continuu.
Magiunul nu trebuie să clocotească prea tare. Fierberea lentă îi permite apei să se evapore fără ca pulpa să se ardă. Dacă se formează stropi mari, micșorează focul și folosește o lingură cu mâner lung.
Pentru cinci kilograme de prune, fierberea poate dura între trei și cinci ore. Timpul nu este fix, el depinde de câtă apă conțin fructele, de lățimea vasului, de puterea focului și de consistența dorită. În procesul traditional, când magiunul este preparat în cantități foart mari, fierberea putea dura chiar și 12 ore.
Într-o cratiță largă, pe aragaz, cantitatea este mult mai mică și apa se poate evapora mai repede. Grăbirea preparării prin mărirea focului nu este o soluție pentru că magiunul se poate carameliza pe fund înainte ca apa să fie eliminată uniform.
Culoarea magiunului trebuie să fie brun închis, iar suprafața să aibă un luciu. Magiunul este gros, dar poate fi întins cu lingura. Nu trebuie să curgă ca un sos.
Trece spatula pe fundul oalei. Dacă rămâne o urmă clară, care se închide lent, compoziția este aproape gata. Pune apoi o linguriță de magiun pe o farfurie rece. Pasta trebuie să rămână adunată pe lingură sau pe farfuria rece, fără să se separe zeamă la margine.
Ține cont că magiunul se mai îngroașă după răcire. Oprește focul când este ceva mai moale decât consistența pe care o dorești în borcan. Dacă îl fierbi până devine foarte tare cât este încă fierbinte, după răcire poate fi dificil de întins.
Pentru că magiunul se fierbe mult, e important să fim atenți să nu se lipească. Tocmai de aceea poate fi important să avem o oală cu fundul gros, dublu.
Focul mic este important și el, la fel ca și amestecarea atentă. Lingura trebuie trecută pe toată suprafața fundului, inclusiv la maginile formate între bază și pereții oalei.
După ce magiunul s-a îngroșat, se poate prinde în câteva minute. Dacă observi că o porțiune s-a lipit, nu răzui stratul ars și nu-l amesteca în restul compoziției. Mută imediat magiunul curat într-un alt vas și continuă fierberea la foc mai mic.
Prepararea unei cantități mai mici este mai ușor de controlat. Dacă ai zece kilograme de prune, este mai bine să folosești două vase largi decât o singură oală umplută aproape până la margine.
Descoperă și Cât zahăr se pune la gemul şi la dulceaţa de prune