Comunitățile din marile destinații turistice ale Europei se confruntă cu o contradicție uriașă în gestiunea fluxurilor de vizitatori: supraturismul și creșterea capacității aeroporturilor europene.
În timp ce administrațiile locale din Veneția, Amsterdam sau Barcelona încearcă disperate să stăpânească supraturismul prin taxe de oraș, interzicerea închirierilor pe termen scurt și măsuri ecologice, marile aeroporturi ale continentului își extind masiv capacitatea pentru a primi zeci de milioane de pasageri în plus, relatează publicația The New York Times.
Un exemplu clar al acestui paradox este chiar Veneția. În această vară, polițiștii echipați cu scanere de coduri QR au verificat turiștii la ieșirea din gara Santa Lucia pentru a asigura colectarea taxei speciale de acces.
Cu toate acestea, la doar câțiva kilometri distanță, lucrările de extindere de pe Aeroportul Marco Polo sunt în plină desfășurare, capacitatea acestuia fiind proiectată să crească de la 11,6 milioane la 20 de milioane de pasageri pe an.
Miezul acestei probleme constă în suprapunerea și conflictul de competențe între autoritățile centrale și cele locale. Guvernele naționale controlează și administrează aeroporturile, văzând în ele surse majore de venituri la bugetul de stat.
De cealaltă parte, primăriile și consiliile regionale sunt cele care trebuie să gestioneze consecințele directe ale turismului de masă: criza locuințelor, poluarea, problemele de salubritate și nemulțumirea cetățenilor.
Primarii și liderii locali pot plafona numărul de locuri de cazare sau pot introduce taxe, dar controlul asupra numărului de zboruri rămâne exclusiv în mâinile guvernelor centrale.
Un caz simbolic este insula Mallorca, unde numărul paturilor de hotel și al spațiilor de cazare este înghețat de ani buni, însă numărul de sosiri de pe aeroport continuă să doboare recorduri absolute de la un an la altul.
Protestele de stradă au strâns zeci de mii de locuitori în Palma, iar președinta regiunii s-a plâns oficial de lipsa de coordonare directă cu Guvernul de la Madrid.
Situații similare se înregistrează și la Lisabona, unde extinderea aeroportului central continuă, în timp ce localnicii sunt eliminați de pe piața imobiliară din cauza prețurilor scăpate de sub control.
Pe lângă presiunea socială și urbană, extinderea aeroporturilor majore intră în coliziune directă cu obiectivele climatice stabilite la nivel european. Un studiu recent lansat de organizația Transport and Environment arată că planurile de extindere pentru cele mai mari 20 de aeroporturi din Europa vor face ca țările gazdă să depășească bugetele naționale de carbon necesare pentru menținerea încălzirii globale sub pragul de 1,7 grade Celsius.
Spre exemplu, Danemarca, o țară care își construiește brandul diplomatic pe politica verde, extinde terminalul aeroportului din Copenhaga, generând un profit de pe urma unor investiții care contrazic propriile legi privind reducerea emisiilor.