Peștera Polovragi din județul Gorj se numără printre cele mai apreciate peșteri de la noi. Localitatea cu același nume este vizitată anual de foarte mulți turiști, în zonă existând mai multe obiective turistice apreciate.
Cuprins:
Peștera Polovragi are o lungime de aproximativ 800 de metri și în jurul ei s-au format, de-a lungul vremii, mai multe povești și legende.
Peștera Polovragi se află în Munții Căpățânii, pe malul Oltețului, la o altitudine de 670 m. La peșteră se ajunge de pe teritoriul comunei Polovragi, aflată între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România.
Spre deosebire de alte peșteri, Peștera Polovragi are o temperatura constanța de circa 8-9 grade, fiind astfel călduroasă și potrivită pentru vizitare în aproape orice perioada a anului.
Zona este una cu multă încărcătură istorică, fapt dovedit de numeroase cercetări arheologice. S-a descoperit o așezare dacică cu două nivele, datând din sec. II – I î. Hr. Un nivel al așezării era situat la înălțime pe Platoul Padeșului și al Crucii lui Ursache și funcționa ca o cetate de refugiu. Un alt nivel, jos, în apropiere de ieșirea Oltețului din Chei, în punctul numit “Gura Pietrei”, nivel ce funcționa ca așezare civilă.
Peștera Polovragi este o peșteră caldă și umedă, despre care se pune că „plânge”. De fapt, sunt picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, în funcție de straturile pe care apa le străbate. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.
Comuna Polovragi este așezată în Depresiunea Polovragi, judetul Gorj, depresiune situată în partea central sud-vestică a țării, făcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana, aflandu-se la mijlocul distantei dintre Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea
Accesul în localitate este unul facil fiind străbătută de DN 67 (Târgu Jiu–Râmnicu Vâlcea) la sud și de drumul județean 665 desprins din DN 67 pe traseul Horezu – Vaideeni – Polovragi – Novaci – Bumbești Jiu.
Din 10 kilometri cartați de speologi, doar 800 de metri de galerie se pot vizita.
Primul sector al galeriei Polovragi prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Este și zona de care sunt legate cele mai multe povești.
Astfel, poate fi văzut Scaunul lui Zalmoxe, o rădăcina uriașă a plantei dispărute de polvraga împietrită în tavanul peșterii drept mărturie. Iar locul ascezei călugărilor este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții.
Cronologia istorică din Peștera Polovragi se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată. Din spatele lui se poate vedea o formațiune despre care se spune că o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe.
Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră. Multe dintre forme au chiar și denumiri grație spectaculozității lor.
Peștera găzduiește o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peșteră. Aceștia fac parte din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă. Asta grație formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul.
Peștera Polovragi este asociată ideii că vracii din acea perioada intrebuintau o plantă numită polovraga pentru a realiza remedii pentru diferite boli. Numele s-a păstrat așadar conform legendei.
Peștera Polovragi este cunoscută și datorită asocierii cu Zamolxe, liderul spiritual al geto-dacilor, despre care se spune că a locuit în această peștera. O piatră în formă de tron este denumită astăzi scaunul lui Zamolxe, fiind marcată și delimitată de restul reliefului peșterii. Din aceeași categorie face parte și Cuptorul dacic, un element ce se remarcă cu ușurință în Peștera Polovragi, datorită formei sale atât de asemănătoare cuptoarelor rudimentare din acea perioada.
Din tavanul peșterii se preling picături de apă, prezentate deseori că fiind lacrimile lui Zamolxe.
Afla ce treuie sa stii despre cele mai interesante pesteri din Romania!