RADAr CULTURAL. Divele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Scriu cu sentimentul că repar o nedreptate. Opinia publică rostogolește de ceva ani apelativul „divă”, fie în sens admirativ, fie peiorativ, ducându-l într-o zonă care nu are nicio legătură cu înțelesul său.
Diva nu este o demimondenă, un personaj care joacă (în emisiunile de entertainment ale televiziunilor sau pe rețelele de socializare) rolul principal în propria ei viață echivocă.
Dive sunt marile artiste, cântărețe de operă celebre, divine voci de soprane care ridică publicul în picioare pe marile scene ale lumii. Divele reprezintă, cum le definește muzicologul William Berger pe pagina de deschidere a Operei Metropolitane din New York, „bătăile inimii mistice a operei - intensă, derutantă, cumva ireală și prea reală în același timp, complet de neuitat. O divă este o zeiță sau, cel puțin, o femeie infuzată cu divinitate. Este un medium - un fel de intermediar între noi și eternitate”.
Avem și noi, românii, propriile conexiuni cu eternitatea. Simpla înșiruire a ilustrelor nume, în ordinea în care au coborât pe pământ, ne umple de harul lor: Hariclea Darclée, Maria Cebotari, Virginia Zeani, Ileana Cotrubaș, Nelly Miricioiu, Leontina Văduva, Angela Gheorghiu.
Toate au trecut, în largul repertoriului lor, prin încercarea de foc a binecunoscutei partituri din „Tosca”. Hariclea Darclée a fost cea care a creat rolul principal al operei lui Giacomo Puccini, fiind interpreta de la premieră - în 14 ianuarie 1900, la Teatrul Constanzi din Roma, în prezența compozitorului și, câteva luni mai târziu, la Scala din Milano. Angela Gheorghiu, în 2016, la Royal Opera House din Londra, apoi, în același an, la Opera de Stat din Viena și la Opera de Stat din Berlin.
Pentru că munca titanică, emoțiile și vârtejurile vieții dispar în luminile orbitoare ale reflectoarelor, existența romanțată a unei dive poate fi și cum le-a povestit-o părinților, la nașterea Haricleei Darclée, o ghicitoare: „O să călătorească mult în viață și o să fie mereu în sărbătoare”...
O SĂRBĂTOARE A MUZICII. Opera Metropolitană din New York este unul dintre spectaculoasele locuri în care au oficiat și oficiază mari zeițe ale operei. (S-a deschis pe 22 octombrie 1883, cu „Faust” de Charles Gounod, cu un libret inspirat de partea întâi a tragediei lui Goethe). Arhitectura interioară a vestitului edificiu este o împletire de sacralitate a artei și căldură profund umană. Nu m-am abținut să arunc o privire asupra programului acestei luni. Pe 29 noiembrie, la matineu, opera în patru acte „Carmen” de George Bizet. De la ora 20.00, „Arabella”, comedia lirică în trei acte a lui Richard Strauss. (Nefiind cazul Metropolitan, într-o sală de operă, dacă trebuie să alegi, este evident mai importantă acustica decât vizibilitatea). În acest templu al muzicii, cu un bilet de 641 de dolari, în fața lojii orchestrei, te simți în paradis.
TIKTALK. CHIPUL ȘI GLASUL. Impresionant până la lacrimi să constați că pe aglomeratul, zgomotosul TikTok apar, ca într-o oglindă aburită, chipul și glasul Mariei Cebotari. Din cele un milion de lucruri care se pot spune despre geniul său artistic, sunt reținute cinci, cele care îi aureolează cariera. Vi-l spun pe al șaselea, folosind chiar cuvintele divei: „Niciodată, în nicio împrejurare, nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt româncă din Basarabia sau, pur și simplu, româncă”.
@operaloversparadise Let’s remember the great Maria Cebotari! Here are 5 interesting facts about her!✨ #opera #operasinger #music #history #musicology #soprano #mezzosoprano #mariamalibran #mariacebotari #moldova #fyp #fp #operalovers #operafans #vintage #oldfootage #moldavianpeople ♬ sunet original - opera_lovers_paradise
VISSI D’ARTE, VISSI D’AMORE. „Virginia, trebuie să-ți spun: ești una dintre puținele soprane de care se teme soția mea!”. Sunt vorbele lui Giovanni Battista Meneghini, soțul Mariei Callas adresate Virginiei Zeani. Federico Fellini a omagiat și el talentul divei noastre, spunându-i că întruchipează frumusețea absolută a cântăreței de operă. Închideți ochii și închiuiți-v-o pe scenă, în „Rugăciunea Toscăi”, poate cea mai cunoscută arie din toate timpurile. „Vissi d'arte, vissi d'amore,/ non feci mai male ad anima viva!...” - „Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire/ Nu am rănit niciodată un suflet viu!”:
