Reportaj din sudul Franței | Povestea Mânăstirii Cantauque, unde călugări ortodocși francezi țin slujba ca în România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Între dealurile molcome, acoperite cu vii, din apropiere de fortăreața Carcassonne din sudul Franței, se află o frumoasă mânăstire unde veți auzi psalticul din slujbele din România. Limba diferă doar, liturghia fiind oficiată în franceză.
Cuprins:
DISCLAIMER Roxana Dascălu a fost jurnalist Reuters timp de un deceniu, în România și Europa de Est, când a scris despre dificila tranziție de la comunism spre democrație și economie de piață a țărilor din regiune. Jurnalista, colaborator al ziarului Libertatea, locuiește în satul Rivel, din sud-vestul Franței.
“Ortodoxia se prinde de picior”, spune părintele Moise, starețul Mânăstirii Cantauque, așezământ din zona occitană a Franței, care se hrănește din marea tradiție a Bisericii Ortodoxe și depinde de Mitropolia Ortodoxă română din Europa Occidentală și meridională.
“Călugărul este un om care, răspunzând chemării lui Iisus, renunță la viața seculară pentru a se angaja pe «calea regală» a vieții întru Domnul”, continuă părintele Moise, unul dintre cei 7 călugări ai mânăstirii, dintre care doar unul, fratele Constantin, este român.
Această minusculă comunitate monahală a trăit până acum 18 ani în deșertul de lângă Ierusalim, în Țara Sfântă, fiind găzduiți la o mânăstire catolică. Ei erau greco-catolici, la origine, povestește părintele Moise. Au fost alungați însă de acolo, în 2002, și s-au stabilit la Cantauque, în sudul Franței, unde comunitatea deținea o fermă.
Primul stareț a fost egumenul Iacob, acum în vârstă de 80 de ani, care s-a retras între timp, lăsându-i locul părintelui Moise la cârma micii confrerii monahale.
Întreb, mirată, cum au devenit ortodocși, și îmi explică: la întoarcerea în Franța, din Țara Sfântă, unde au stat între 1975 și 2002, au aflat că Biserica Greco-Catolică interzice să se reconstruiască în Franța comunitățile religioase orientale.
Salvarea lor a venit atunci de la tânărul mitropolit Iosif, arhiepiscop de Franța al Bisericii Ortodoxe Române, o figură luminată, din descrierile călugărilor francezi, care i-a primit cu brațele deschise și i-a uns în ritul ortodox.
„Am fost miruiți cu ulei sfințit și am devenit ortodocși”
“Am fost miruiți cu ulei sfințit să am devenit ortodocși”, spune părintele Moise, adăugând că nu a fost nevoie să schimbe nimic în ritualul lor, decât numele Întâi Stătătorului Bisericii - ei pomenindu-l acum pe Patriarhul Daniel al României în slujbele lor.
“Ne rugăm Domnului, suntem în comuniunea românească”, continuă părintele Moise, precizând că slujbele sunt oficiate în franceză, pentru credincioșii români, dar și ruși, bieloruși, gruzini, toți francofoni, care parcurg, unii, zeci de kilometri pentru a asista la slujba de duminică sau de sărbătorile mari.
“Există și o mică minoritate de francezi ortodocși”, adaugă starețul mânăstirii Cantauque, care are printre obligații și îngrijirea vastelor terenuri ale acestui sfânt lăcaș.
Pictorul mânăstirii este un mexican - care trăiește mai mult ca un sihastru, îmi explică părintele Moise, când admir frumoasele fresce care împodobesc curtea interioară și picturile din mica biserică.
“La Paște este sărbătoare mare, vine multă lume, circa 200 de persoane participă la slujbă”, adaugă el.
În ziua în care l-am vizitat, tocmai coborâse de pe tractorul cu care lucrează pe câmp. Ferma are 140 de hectare, o treime - stejar verde, o treime - lavandă și o treime - pășune. Au stupi de albine și 14 vaci scoțiene.
Mânăstirea are 10 odăi, unde pot fi găzduiți pelerini: “Nu se plătește găzduirea aici, dar primim ofrande, fiecare ce poate”, spune părintele Samuel, originar din Normandia, ceramist în tinerețe, care face acum cruciulițe din lemn și pictează icoane.
Călugării francezi fac donații către Biserica Ortodoxă Română
Marea problemă a acestei mici comunități este că membrii ei îmbătrânesc și este greu să găsească tineri care să dorească să se supună rigorilor vieții monahale.
“Am fi bucuroși să găsim tineri care să vrea să se călugărească”, spune părintele Moise, adăugând o condiție sine-qua-non: “Tineri adaptați la viața din Franța, la stilul de viață francez”.
Lucrul nu este atât de ușor pe cât ar putea să pară. De exemplu, adaugă starețul de la Cantauque, fratele Constantin, român, care deși mai tânăr, la doar 50 de ani, “se adaptează mai greu la limba franceză”.
Călugării francezi de la Cantauque spun că fac donații către Biserica Ortodoxă Română, fiindu-i recunoscători mitropolitului Iosif, care i-a primit în rândurile sale.
Duminicile se celebrează liturghia euharistică, la care poate participa orice persoană, să ceară rugăciuni pentru cineva bolnav, pentru un defunct sau o întâlnire cu un preot-călugăr.
Părintele Moise spune că oficiază și căsătorii și botezuri, unele la Biserica Ortodoxă din Toulouse, sau în alte lăcașuri de cult.
