Contrar unor idei preconcepute, retenţia de apă (manifestată prin umflarea mâinilor, a picioarelor, a feţei, a abdomenului) nu este urmarea consumului prea mare de... apă. Deci soluţia nu este să bei cu ţârâita. Ci să îţi revizuieşti alimentaţia şi garderoba. Şi să consulţi medicul.
Cuprins:
Dacă reduci cantitatea de apă băută nu vei face decât să te alegi cu o altă problemă de sănătate: o infecţie urinară. Altele sunt adevăratele cauze ale retenţiei de apă.
Semipreparatele, supele instant, concentratele de legume, mezelurile, brânza ”veche”, cipsurile, covrigeii, produsele de patiserie din comerţ conţin cantităţi mari de sare. Consumă-le cu maximă moderaţie şi axează-te pe mâncarea pe care o prepare singur acasă. Iar când găteşti, pune cât mai puţină sare şi dă-ţi peste mână când ai tendinţa de a adăuga sare, în farfurie (mai bine să cadă sarea pe jos şi ”să faci a ceartă”, decât să continui să-i livrezi organismului tău sare în exces).
Cum te dezobişnuieşti să mănânci sărat? Pune în mâncare sare cât mai puţină (sau elimi-o total, dacă medicul sau dieteticianul ţi-a recomandat asta) şi dă-i gust cu alte condimente pline de savoare: piper, coriandru, cimbru, oregano etc.
Este adevărat că absenţa aportului corect de proteine în alimentaţia zilnică creează un dezechilibru – proteinele alimentare participă la eliminarea apei din organism. Dar cazurile de acest gen (retenţie de apă, urmare a unei carenţe de proteine) sunt destul de puţine. Şi, pe de altă parte, un regim hiperproteic nu rezolvă problema. Mai multe, destule alimente bogate în proteine conţin şi mult prea multă sare: somonul afumat sau mezelurile, de pildă.
În unele cazuri, intoleranţele alimentare pot fi la originea retenţiei de apă. Se vorbeşte, în principal, despre intoleranţa la gluten şi lactoză. Dar cazurile de acest gen sunt suficient de puţine, subliniază specialiştii, de aceea, nu trebuie să reduce ”de capul tău” consumul de gluten şi lactoză, doar, doar vei rezolva problema. Numai medicul sau nutriţionistul îţi pot spune dacă există o relaţie între retenţia de apă şi o eventuală intoleranţă alimentară.
Căldura dilată vasele de sânge şi contribuie la retenţia de apă. Când faci duş, alternează jeturile de apă caldă cu jeturi de apă rece (la temperatura corpului), pe picioare; la saună sau la hammam toarnă-ţi apă rece de la genunchi în jos; renunţă la bronzul obţinut pe plajă, sub soarele dogoritor, şi stai la umbră (vei căpăta şi acolo un bronz, unul şi mai sănătos). Acasă, stai cât mai mult timp cu picioarele întinse şi ridicate uşor pe o pernă (gleznele ceva mai sus faţă de inimă – o poziţie care favorizează returul venos, întoarcerea sângelui din picioare spre inimă).
Cureau pantalonilor, fusta strânsă pe talie, colanţii, jeansul slim, şosetele cu elastic strâns, ghetele şi cizmele care strâng prea tare glezna/gamba ”sugrumă” circulaţia sangvină.
Retenţia de apă poate fi consecinţa vizibilă a unei patologii: o problemă de circulaţie sangvină sau de circulaţie a limfei, o flebită, un limfom, o insuficienţă cardiacă, o insuficienţă renală, o intervenţie chirurgicală, o carenţă de proteine sau de vitamina B1 etc. Şi pilula contraceptivă sau administrarea corticoizilor pot provoca renteţia de apă.
Pe de altă parte, sarcina este una din ”condiţiile” bine cunoscute: uterul comprimă venele care duce sângele la inimă. Aparent banal, fenomenul trebuie să o determine totuşi pe gravidă să consulte medicul, fiindcă retenţia de apă în timpul sarcinii poate fi şi un semn de preeclampsie – o creştere a tensiunii arteriale ce poate avea consecinţe grave.