O studentă la Medicină din Cluj spune că „posturile la stat sunt «cu dedicație»”: „Garda veche îți taie aripile”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alexia P., o studentă în anul 5 la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, susține că sistemul medical românesc îi împinge pe tinerii medici să plece din țară sau să accepte compromisuri majore. Mesajul ei vine în contextul în care premierul Ilie Bolojan propune obligativitatea ca absolvenții de Medicină formați la buget să lucreze câțiva ani în România.
Cuprins:
„Nu este loc pentru toți”
„O să se rezolve problemele dacă obligăm medicii să stea în România? Spoiler alert: nu:)”, își începe mărturia Alexia P., viitoare absolventă de Medicină Generală.
Tânăra explică presiunea uriașă a concursului de rezidențiat: „La anul, toți cei 6.000 o să concurăm pe două tipuri de poziții: locuri și posturi”.
Diferența este esențială: „Posturile, cam 500 pe an, vin cu un loc de muncă la pachet, pe când locurile, cam 5.000 pe an, sunt doar pe perioada rezidențiatului”.
În marile orașe, spune ea, situația este și mai complicată: „Posturile din orașele mari (unde vrem toți) sunt atât de puține, încât am putea spune că sunt zero. Nu este loc pentru toți”.
„Majoritatea posturilor de la stat sunt «cu dedicație»”
Studenta de la UMF Cluj susține că problema nu este doar numărul redus de posturi, ci și modul în care acestea sunt ocupate.
„Facultatea ne pregătește mental din anul I cu ideea că nu este loc pentru toți”.
Mulți dintre colegii ei își pregătesc deja un plan B: „Unii învață franceză (ca mine), alții germană, nu pentru că vor să plece, ci pentru că vor să aibă o plasă de siguranță”, adaugă fata.
Despre concursurile pentru posturi, afirmațiile sunt directe: „Majoritatea posturilor de la stat sunt «cu dedicație», fără să conteze că poate tu ești cel mai bun și cel mai pregătit”.
„Nu o dată, o singură persoană care a candidat pe un post a ajuns pe locul 2, pentru că posturile sunt «păstrate» pentru pile, iar «piloșii» primesc ponturi”.
În aceste condiții, opțiunile sunt limitate adaugă tânăra:
- „Pleci din țară”
- „Pleci în privat (multă baftă să te bage cineva în seamă)”
- „Casier la Kaufland, cu diplomă”.
„Rezident de foi” și gărzi aproape neplătite
Alexia spune că experiența ei la Cluj este „per total, decentă”, dar atrage atenția asupra lipsei practicii: „Nu facem destulă practică, iar cea puțină se face cu multă înghesuială, fără vestiare și cu foarte mult sprijinit de pereți, de pe vremea lui Dej”.
Despre rezidențiat, descrierea este dură: „După 3-6 ani ajungi «rezident de foi», iar în ultimul an nu poți să faci nicio intervenție simplă singur, pentru că în 95% din cazuri nu ți se dă voie”.
„Garda veche îți taie aripile, ca nu cumva să înveți și tu și să le iei din pacienți”.
Mulți aleg să plece temporar: „Fugi în locuri unde medicina se face pe bune: prin Franța, prin UK, aproape oriunde, doar ca să «furi meserie»”.
„Acolo vezi ce este normal și înveți, deseori, mai mult în 6 luni decât în câțiva ani ca rezident în România. Dacă faci greșeala să te întorci, sistemul te blochează. Diplomele durează prea mult să fie echivalate, iar intrarea în spitalele publice este practic imposibilă, deși pregătirea ta i-ar putea ajuta pe toți”.
„După ce te-ai plimbat să muncești prin lume, ai peste 30 de ani, vrei o anumită stabilitate și o familie. Deja nu prea îți mai permiți să te lupți cu o țară care constant te respinge. Astfel, ori rămâi afară, ori pleci iar. Uneori mai dai un telefon acasă la colegi și te minunezi de ce Cernobîl de infecții nosocomiale s-a mai găsit printr-un spital din fundul României. Frustrarea este inevitabilă, pentru că tu voiai să rămâi acasă să schimbi ceva, însă restul societății ți-a dat o palmă și ți-a zis că nu are nevoie de tine”, mai scrie Alexia.
Costurile facultății și salariile din rezidențiat
Studenta contrazice ideea că educația pentru medici este gratuită: „Am tot auzit că învățământul este gratuit. Well, nu chiar”.
„Aproape totul se plătește în facultate: de la halate, cărți, costume de clinică, stetoscop, workshop-uri, congrese, până la absențe, asta în timp ce tragi să rămâi la buget, pentru că facultatea costă 10.000-15.000 de lei pe an. Este justificat? Din punctul meu de vedere, nu”.
Taxa anuală poate ajunge la „10.000-15.000 de lei pe an”, iar în rezidențiat salariul este „cam 3.500-6.000 lei net/lună”: „Bani pe care mulți colegi de-ai mei îi fac în alte domenii de la 21-23 de ani. Uneori este atât de rău, încât sunt rezidenți care își iau un al doilea job ca să se întrețină”.
Despre gărzi, mesajul este clar: „4-5 gărzi pe lună, dintre care doar una este plătită. Asta nu este deloc ok. (..) măcar să nu ne mirăm când vedem știri cu medici care mor prin spitale sau își iau viața din cauza problemelor de sănătate mintală”.
Premierul Ilie Bolojan: „Ai o obligație față de țara asta”
Declarațiile studentei vin după ce premierul Ilie Bolojan a propus măsuri ferme pentru a reduce exodul medicilor.
„Dacă beneficiezi în țara noastră de o pregătire medicală pe toată durata parcursului, studii făcute la buget, rezidențiat plătit de statul român, ai o obligație față de țara asta și cel puțin câțiva ani de zile, doi, trei, patru, cinci ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat acesta recent.
Premierul a subliniat necesitatea redistribuirii medicilor în zonele deficitare: „Trebuie să avem curajul să luăm niște decizii care uneori nu sună bine și să distribuim o parte din medicii noștri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urbanul mic.”
Potrivit datelor oficiale, din aproximativ 7.000 de absolvenți anual, doar circa 1.000 ajung în sectorul public din România.
„Din România au plecat, nu ştie nimeni cifra exactă, dar se poate presupune că au plecat undeva la 25.000 de medici în ultimii 25 de ani”, a declarat la sfârșitul lunii august deputatul Andrei Baciu.
Numai în Franța lucrau peste 5.700 de medici cu diplomă obținută în România. Chiar dacă veniturile s-au reglat, condițiile din spitale și birocrația împing în continuare medicii să plece în străinătate, spun reprezentanți ai Colegiului Medicilor.
Numărul cererilor pentru certificate profesionale necesare muncii în străinătate a crescut cu 50% în 2024 față de anul anterior.
„Nu trebuie să obligi pe nimeni să lucreze”
În final, Alexia P. susține că soluția nu este constrângerea, ci reforma: „Nu trebuie să obligi pe nimeni să lucreze, doar dați-le oportunitatea să o facă”.
Ea propune concursuri naționale transparente pentru posturi, creșterea numărului de posturi reale, plata corectă a gărzilor și facilitarea echivalării diplomelor.
Obligația de a rămâne în țară nu rezolvă criza medicilor, spune Federația Patronatelor Antreprenorilor din Domeniul Medical, dar și studenții, medicii rezidenți și cadrele universitare.
Mesajul studentei din Cluj reflectă tensiunea dintre autorități și tinerii medici: în timp ce Guvernul caută soluții pentru a păstra specialiștii în țară, mulți dintre cei aflați la început de drum spun că problema nu este lipsa obligațiilor, ci lipsa oportunităților reale.
