Atunci când urmăm o dietă strictă sau ne antrenăm la sală și vedem cum acul cântarului coboară, cei mai mulți dintre noi considerăm că masa corporală pierdută a fost pur și simplu „arsă” sau transformată în energie pură. O percepție extrem de răspândită este aceea că grăsimea părăsește organismul în principal prin transpirație sau prin efortul fizic intens. Totuși, mecanismele chimice din spatele metabolizării grăsimilor arată o realitate complet diferită și surprinzătoare, relatează Euronews.
Cuprins:
Doi cercetători de la Universitatea din Birmingham au explicat într-un articol publicat pe platforma științifică The Conversation ce se întâmplă exact în organismul nostru când scăpăm de kilogramele în plus și prin ce cale neașteptată eliminăm cea mai mare parte din masa adipoasă.
Grăsimile pe care le consumăm la fiecare masă ajung mai întâi în sistemul digestiv, unde sunt descompuse în acizi grași.
O parte din acești acizi este utilizată imediat de corp pentru funcții fundamentale, cum ar fi construcția membranelor celulare, reglarea producției hormonale sau protecția organelor interne.
Tot ce depășește necesarul imediat este transformat în trigliceride și stocat în interiorul celulelor adipoase pentru a fi utilizat ulterior.
Depozitarea se face în două moduri principale. Primul este grăsimea subcutanată, aflată imediat sub piele, iar cel de-al doilea este grăsimea viscerală, situată mult mai adânc în abdomen, în jurul organelor vitale.
Scăderea în greutate începe doar în momentul în care organismul intră într-o stare de deficit caloric, adică primește prin hrană mai puțină energie decât consumă pentru a funcționa.
În acel moment, semnalele hormonale și neuronale declanșează lipoliza, procesul prin care celulele adipoase încep să descompună trigliceridele stocate și să le elibereze în sânge.
Odată eliberați în circulație, acizii grași ajung la mitocondrii, cunoscute drept „centralele electrice” ale celulelor noastre.
Acolo are loc un proces complex numit beta-oxidare, prin care compușii lipidici sunt descompuși pentru a genera energia de care corpul are nevoie pentru mișcare, respirație și menținerea funcțiilor vitale.
Subprodusele finale ale acestor reacții metabolice complexe sunt două substanțe simple: dioxidul de carbon și apa. Aici intervine marea surpriză relevată de studiul oamenilor de știință.
Calculul realizat de cercetători arată că aproximativ 84% din grăsimea corporală pierdută se transformă în dioxid de carbon și este eliminată direct prin plămâni, la fiecare respirație.
Doar restul de 16% din masa adipoasă devine apă, fiind evacuat ulterior prin transpirație, urină sau alte fluide corporale. Practic, plămânii sunt principalul organ prin care părăsește corpul grăsimea de care scăpăm.
Oamenii de știință precizează că aceste valori rămân estimări generale, deoarece este extrem de dificil să se măsoare cu o precizie absolută toate randamentele metabolice individuale în timpul procesului de slăbire, însă proporția covârșitoare în favoarea dioxidului de carbon rămâne certă.
Deși descoperirea arată că expirăm practic grăsimea arasă, specialiștii avertizează împotriva unei interpretări greșite a acestui proces biologic. Hyperventilația sau respirația voluntară mai rapidă nu va declanșa arderea grăsimilor de la sine și nu înlocuiește activitatea fizică.
Expirația este doar calea finală de evacuare a deșeurilor metabolice rezultate din arderea grăsimilor, nu declanșatorul procesului.
Fără stimulul inițial al deficitului caloric, plămânii vor elimina doar dioxidul de carbon rezultat din arderea carbohidraților sau a altor surse de energie curente.
Singura cale dovedită pentru a forța organismul să își acceseze rezervele adipoase rămâne menținerea unui deficit caloric constant, obținut printr-o alimentație echilibrată și prin mișcare fizică regulată.
Exercițiile fizice cresc necesarul energetic al corpului, accelerează metabolismul mitocondrial și determină plămânii să elimine o cantitate mult mai mare de dioxid de carbon rezultat din arderea grăsimilor.