VIDEO EXCLUSIV/Ion Lăceanu nu se lasă, după șase decenii de muzică ! ”În serile când nu cânt, mă ia tristețea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După șase decenii în care a cântat folclor românesc pe toate meridianele lumii, Ion Lăceanu continuă să-și ducă povestea mai departe, cu o energie și încântare admirabilă pentru cineva care a trecut de 80 de ani.”Nu văd viața mea altfel decât cântând. În serile când nu sunt în fața orchestrei, mă ia tristețea”, emoționează artistul ce a vrăjit importanți președinți și artiști precum Richard Nixon, Jimmy Carter, Mihail Gorbaciov, Kim Ir-Senn, Ho Chi Minh ori Salvador Dali.
Jovial și elegant, artistul, care anul acesta va împlini 82 de ani, străbate la pas zilnic străduțele din Centrul Istoric și se oprește, ca la case memoriale, în fața locurilor unde, altădată distra lumea, fie intelectuali ori muncitori, în localuri unde folclorul sălta inimile românilor. O face și acum, într-unul din restaurantele tradiționale din centru, dar fără instrumentele care l-au transformat într-un adevărat om orchestra pe vremuri (cânta la 10 instrumente).
”E o hrană să mă salut, să salut lumea pe stradă, asta datorită meseriei mele. Îmi place foarte mult ce fac și nu am de gând să mă las. Fac precum japonezii care au protestat pentru că administrația a vrut să le dea mai multe zile libere. Nu-mi văd viața altfel decât. Mă bucur că-mi sună telefonul, din punctul meu de vedere asta înseamnă că-i bine. Când rostiți ”pensie” îmi aduc aminte de un interviu al celebrului actor Telly Savalas. Zicea că are o vilă frumoasă, pe marginea oceanului, e liniște, mai stă în șezlong și numără pescăruși. Dar câți pescăruși să tot numere? – glumește artistul care locuiește în buricul orașului și căruia îi place enorm zarva cartierului.
Ion Lăceanu nu se lasă! ”Secretul eu profesional? Talentul, dar e foarte important să nu-ți lipsească dinți din gură”
”Dumnezeu m-a binecuvântat cu așa viață și nu contenesc să-i mulțumesc. Secretul faptului că încă sunt în brașă? Talentul, poate și faptul că nu m-am certat cu nimeni, niciodată, mai ales în zona noastră artistică, și zâmbetul. E foarte important să nu-ți lipsească dinți din gură. E greu să transmiți, să zâmbești fără dinți în fața celor ce te privesc”, râde cu poftă multi-instrumentistul pe care însuși Salvador Dali l-a îndrăgit, datorită unei abilități muzicale uimitoare -cântatul la solzi de crap.
Celebrul pictor i-a dedicat și o schiță, pe care solistul o are înrămată intitulată -”Ion Lăceanu alergând după noutăți muzicale”.”Am făcut cunoștință la o emisiune de televiziune a unui post francez, cântam în orchestra lui Gheorghe Zamfir, cu genialii Tony Iordache (țambal) și Ion Drăgoi (vioară). După ce am cântat la solz de crap, Dali m-a căutat prin ambasadă. M-a chemat din nou, tot în Franța și m-a prezentat la zeci de ziariști.Mi-a zis-”Ioane, cu relațiile mele pot face într-o noapte vedetă internațională cum l-am făcut pe Manitas de Plata (unul din marii chitariști clasici -n.r.)”. I-am zis că nu pot să rămân în occident dar vin cu drag de fiecare data când mă cheamă. Și mi-a propus să cânt la o expoziție de-a sa, în Spania, la Figueras, de unde era originar, dar drumurile noastre s-au rupt, nu știu ce s-a întâmplat și nu am mai ținut legătura”, își aduce aminte Lăceanu.
”Regrete? Nu am. Poate că mi-aș dori și un nepoțel, că nepoțică am. Îmi pare rău un pic că au trecut repede anii. Aveam pașaportul plin de vize, îl schimbam aproape anual. Nici nu mă mai duceam la serviciul pașapoarte, mă aștepta direct pe aeroport. Vremuri când serviciile culturale aduce țării contau în ochii celor ce ne conduc”, conchide veteranul artist.
