5 concluzii ale unui cercetător român în SUA, după violențele de la Capitoliu

După-amiaza zilei de 6 ianuarie 2021 a oferit întregului mapamond scene incredibile și istorice din capitala Statelor Unite ale Americii.

În capitala uneia dintre cele mai vechi și puternice democrații ale lumii, grupuri de protestatari și huligani, susținători ai președintelui Donald Trump, au invadat clădirea Capitoliului, unde își au sediul cele două Camere ale legislativului american.

Pentru prima dată din vara anului 1812, când trupele britanice au incendiat capitala americană, Capitoliul, citadela democrației americane, a fost sub atac. De data asta, atacatorii au fost chiar americanii, susținători ai președintelui în funcție, care refuză să accepte rezultatele procesului democratic.

Acest eveniment istoric și șocant venind din partea unei democrații consolidate precum cea americană reprezintă punctul culminant al contestării alegerilor democratice americane de către Donald Trump, care le-a pierdut. 

Așadar, este important să ne uităm la evenimentele din ultimele zile în perspectiva ultimelor luni și ani. Ce putem reține din ce s-a întâmplat?

1. Conflictele sociale și culturale americane nu rămân doar în America

Clivajele dintre conservatorii și liberalii americani, dintre cei care locuiesc în centrele urbane dezvoltate și cei care suferă în ruralul și urbanul mic precar sunt un nou produs de export american pentru restul lumii.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Contestarea valorilor liberale, confruntarea dintre valorile liberale și cele conservatoare, dintre naționalism și multiculturalism, clivajul dintre unilateralism și multilateralism devin globale. 

Cultele religioase neo-protestante reprezintă unul din canalele principale prin care clivajele culturale americane sunt importate în România, așa cum am văzut cu ocazia apariției Coaliției pentru Familie a și referendumului inițiat de aceasta.

AUR, noul partid naționalist, reprezintă doar o nouă reafirmare a acestei realități globale, unde diverse mișcări și grupuri marginale capătă încredere și energie direct sau indirect din conflictul socio-cultural american.

2. Violența politică redevine o caracteristică a societății americane

Violența deschisă, la scară largă, nu este un fenomen nou în America. Violența colectivă are o istorie veche.

Aceasta a fost folosită  în sudul Statelor Unite împotriva foștilor sclavi, americanii de culoare, pentru a-i ostraciza și exclude din viața politică și economică.

Iar în nordul dezvoltat, a fost folosită împotriva imigranților săraci europeni, spre exemplu.

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Revenirea violenței politice este un simptom al polarizării sociale americane și al radicalizării discursului politic și social american. În ochii multora, competiția politică a devenit un joc de sumă nulă.

Deși alegerile s-au încheiat și Partidul Democrat a preluat controlul Casei Albe și al celor două Camere ale legislativului american, clivajele sociale sunt departe de a fi rezolvate.

Societatea americană suferă de șocuri culturale, economice, demografice și instituționale.

Cu o economie asimetrică și care privilegiază doar anumite segmente ale populației, cu o societate divizată în privința identității naționale și a valorilor fundamentale și cu schimbări demografice și geopolitice semnificative, calea către pacea socială și renașterea ordinii americane va avea multe opreliști.

3. Societatea americană este profund polarizată

SUA se află într-o criză socială și politică fără egal în istoria postbelică a republicii. Conservatorii și liberalii, împreună cu partidele care le reprezintă interesele, Partidul Republican și cel Democrat, trăiesc aproape în două lumi diferite.

Lumi diferite teritorial, conservatorii dominând mediul rural, orașele mici și statele dintre cele două coaste, iar liberalii dominând marile centre urbane, în continuă dezvoltare, de pe cele două coaste ale Americii.

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

Identitatea națională, valorile, idealurile, instituțiile și politicile economice sunt profund contestate de cele două mari coaliții politice și identitare.

Este America o națiune albă, creștină, conservatoare sau o națiune diversă, multiculturală, seculară și modernă? 

Evenimentele din ultimele zile și luni reprezintă doar o nouă iterație a acestui conflict cultural acerb, a acestei contestări a ceea ce unii numesc „sufletul Americii”.

Cine suntem noi? La această întrebare americanii găsesc răspunsuri diferite, iar asta îi duce către diviziuni sociale și politice.

4. Separația puterilor în stat rămâne eficace

Puterea politică în Statele Unite este divizată pe verticală și orizontală. Președintele Statelor Unite, cel mai puternic om din lume, nu are acces decât la o mică parte din puterea politică din America. 

Pe orizontală, puterea politică din SUA este împărțită între președinte, Congres și sistemul judiciar, cu Curtea Supremă în frunte. Congresul și sistemul de justiție s-au dovedit independente și în competiție cu puterea executivă a președintelui.

În ultimele două luni, zeci de instanțe federale, inclusiv judecători nominalizați de Donald Trump, au respins pe bandă rulantă alegațiile privitoare la presupuse fraude electorale produse în state-cheie câștigate de Biden.

În Congres, în ciuda existenței unui grup de legislatori loiali lui Trump, liderii republicani au recunoscut alegerea lui Biden imediat după votul Colegiului Electoral. Certificarea s-a făcut cu largi majorități, incluzând majoritatea senatorilor republicani.

Pe verticală, puterea politică din SUA este împărțită între guvernul federal, statele membre și autoritățile locale. 

Sistemul federal american descentralizează autoritatea politică într-o măsură atât de mare încât nimeni nu poate controla întregul proces politic. 

Procesele electorale, de la reglementarea campaniilor electorale și până la organizarea alegerilor și numărarea voturilor, sunt apanajul statelor și autorităților locale, cu minima supervizare a guvernului federal.

Asta limitează abilitatea oricărui președinte, oricât de puternic și motivat ar fi, să intervină direct în procesul electoral și să afecteze procesul de numărare a voturilor sau cine și cum poate să voteze.

Asta nu înseamnă că guvernele statelor membre sau autoritățile locale nu adoptă legi care creează abuzuri sau erori în dreptul de vot unor grupuri sociale, dar președintele are o influență limitată și asupra acestora.

Separația puterilor pe orizontală și verticală rămâne o caracteristică fundamentală a statului american, care îi asigură guvernarea democratică descentralizată, subsidiară și liberă.

Donald Trump s-a comportat în ultimele săptămâni mai degrabă ca un lider al unei mișcări sociale, una extrem de mare și vocală, dar doar atât. Asta se datorează limitărilor instituționale pe care funcția prezidențială le are în politica internă americană. 

În înregistrarea de acum câteva zile, când îl amenința voalat pe secretarul de stat al statului Georgia, Trump s-a comportat mai degrabă ca un lider cu o audiență imensă, cu putere electorală, dar nu cu putere instituțională și politică.

Oricât de multă retorică a folosit, Trump nu a reușit să coopteze instituții de forță, precum Departamentul Apărării, în sprijinul cauzei sale. 

Singurii care au continuat să îl susțină au fost membrii mișcării sociale conservatoare pe care acesta o conduce și politicienii care depind de voturile acestor oameni.

5. Democrația americană și-a dovedit rezistența

Statul de drept și procesul democratic și-au continuat cursul firesc, în ciuda retoricii agresive și a nenumăratelor procese inițiate la indicația președintelui Trump și a acoliților săi.

Poate mai încet decât în mod tradițional, procesul instituțional, democratic, legal al votării, numărării, validării și confirmării rezultatelor alegerilor a fost îndeplinit în timpul prescris de legea fundamentală a republicii.

Instituțiile democratice americane, sistemul electoral și cel judiciar s-au dovedit rezistente în fața unui tsunami de afirmații mincinoase, fantezii politice și a unei ofensive politice și legale împotriva rezultatelor alegerilor.

Faptul că alegerea președintelui Joe Biden și a vicepreședintei Kamala Harris a fost validată de Colegiul Electoral și certificată de Congres arată că statul de drept și democrația sunt profund instituționalizate în statul american.

Biden a câștigat la vot și niciun fel de retorici, neadevăruri și încercări politicianiste inițiate de președintele în funcție Donald Trump nu au putut să îl oprească pe cel dintâi să își înceapă mandatul pe 20 ianuarie 2021.

Urmărește-ne pe Google News