Anul dispărut 2021: de ce nu liderii de azi, nu Ceaușescu, ci Carol I se poate numi lider al unei țări
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Poate mă grăbesc, pentru că anul nu s-a încheiat, dar cred că 2021 este un an dispărut din istoria României. Nu pierdut, furat sau ratat. Dispărut.
În 2021, reformele au dispărut de pe agenda guvernului. Vaccinarea a dispărut de pe lista urgențelor. Școala românească a dispărut în online și în vacanțe forțate. Au dispărut și mulți români, răpuși de boli, mai mulți decât în alți ani. Răbdarea, înțelepciunea, bunul simț și încrederea par să fi dispărut din societatea românească. Locurile le-au fost luate de intoleranță, mitocănie, iritare și ură.
Dispare o lume. Sau a dispărut demult și abia acum îi descopăr dispariția? Ce fel de lume se naște? Incertitudinea este singura certitudine.
Principala vină a dispariției anului 2021 aparține Partidului Național Liberal. Acest partid a acaparat, încă de la începutul anului, agenda publică cu congresul său programat în octombrie. Activiștii PNL au promovat congresul, săptămână de săptămână, cu un cinism care îmi amintește de propaganda pentru congresele PCR. Un congres inutil, s-a dovedit până la urmă, n-a adus nimic bun pentru cetățeni. Rareș Bogdan l-a numit drept un „festival al democrației”. O prostie.
Agresivitatea și tupeul pentru promovarea „festivalului”, la care presa și-a adus o contribuție condamnabilă, de parcă ar fi fost un moment crucial pentru viețile românilor bolnavi, săraci, descurajați, speriați, au eliminat cu sânge rece temele importante din viața României. De exemplu, reformele.
S-a explicat atunci de către fruntașii PNL, analiștii politici de curte și comentatorii arondați televiziunilor că, după congres, un guvernul mai puternic va trece în forță la implementarea reformelor. Confirmarea a venit repede: au fost niște minciuni.
Proiectata coaliție de guvernare PNL-PSD confirmă că 2021 este un an dispărut din istoria României. Cele două partide n-au nici vocația, nici priceperea, nici dorința de a reforma România. Nu există nicio dovadă în trecutul acestor partide care să arate că sunt capabile să conducă planuri de reformă. N-au viziune. Nici USR nu este un partid decis să mizeze pe cartea reformelor. Este comod din declarații să joci rolul de reformator. În fapt, o viziune pentru viitorul României n-a existat niciodată în ultimii 30 de ani, doar niște ținte împlinite, precum intrarea în NATO și în UE.
Fără o viziune a clasei conducătoare, anii României dispar în neant. Se trăiește de azi pe mâine, scapă cine poate, o luptă individuală, dar conectată la rețelele de cumetrii și complicități, merge și așa, dăm din coate ca să supraviețuim!
Despre lideri
Doar niște oameni politici cu vocație de lider pot face reforme. România nu are lideri. Sigur, în termen generici, se poate spune „liderul de la Cotroceni”, „liderul de la Palatul Victoria”, „liderul social-democrat”, „liderul PNL”. Sunt doar exprimări jurnalistice. În esență, liderul se definește printr-un singur criteriu: rezultatele bune pentru țară, pentru cetățenii săi. Nu cred că un șef se poate proclama prin ceea ce se învață în materie de leadership la școlile de business și de partid despre statutul de lider: profesionist, comunicator, empatic, flexibil, carismatic, agil, responsabil și vizionar. Vrăjeli. Un lider este confirmat prin rezultate. Bune.
A fost Ceaușescu un lider? După cum a lăsat România când a fost împușcat la Târgoviște, Ceaușescu este departe de a fi recunoscut, în istorie, un lider.
În schimb, Carol I, într-adevăr, a fost un lider, prin reformele pe care le-a inițiat și le-a aplicat cu rezultate de necontestat. Dar să nu ne împotmolim într-o istorie pe care n-o cunoaștem și pe care nu dorim să ne-o asumăm. E mai ușor să fim patrioți călare pe miturile și legendele care ne convin, sunt simplu de încălecat și ușor de manipulat.
Doar reforme cu oameni buni ne pot salva
Mi-e greu să întrezăresc lideri în viitoarea coaliție PNL-PSD. Sunt partide care își fac corect socotelile: mituirea electoratului cu bani aruncați din elicopter! Reformele presupun curaj. Are curaj viitorul guvern PNL-PSD să facă reforme? Calculele electorale arată clar un răspuns negativ. Reformele sunt nepopulare. (Nu numai în România.) Astfel, o coaliție liberală & social democrată poate să conducă România de la nivelul unui șef de Alimentară din comunism. Gestionarul de Alimentară știa la ce oră sosește mașina cu carne sau cu portocale și avea priceperea să dosească marfa pentru clientelă. Prostimea făcea coada, pe ger sau arșiță, pentru ce era scos la vânzare, pe cartele.
Perspectiva ca următorii ani ai României să figureze pe lista „anilor dispăruți” mi se pare de-a dreptul înfricoșătoare. „Liderii” pe care îi are România sunt lipsiți, nu numai de o viziune, dar nici măcar n-au vreo idee pentru a gestiona un timp care nu mai suportă rateuri, oportunism, gargară și lipsă de curaj. Totuși, cum să oprim disparițiile anilor ce vor veni? Reforme.
*Acest text a fost inspirat de titlul spectacolului de teatru „Anul dispărut. 1989”, scris de Ștefan Peca și regizat de Ana Mărgineanu, cu premiera în 2015, la Teatrul Mic din București.
