Asistăm la o vendetă personală a lui Iohannis contra profesorilor. Dana Budeanu ar fi un bun ministru al educației sub acest președinte

Toată vacanța de 1 Iunie – Rusalii au amorțit, n-au mai zis nimic despre revendicările noastre. 

Au început presiunile administrative de lichidare a grevei

Luni la amiază au început directive, presiuni către directori, inspectorate: mai numărați-i o dată!, vedeți câți mai sunt în grevă!, puneți-i să vă dea cereri de renunțare la grevă!, băgați-le-o pe aia cu destinul distrus al copiilor! etc.

Tot weekendul, televiziunile în proporție de 90% s-au comportat lamentabil. Toată lumea a ținut-o langa cu imaginile cu regele Marii Britanii și al nostru brav erou, Klaus, care are meritul extraordinar de a fi fost băgat în seamă de Charles. Pe lângă asta, desigur, doamna Iohannis, a purtat în semn de susținere pentru nu știu ce firmă nu știu ce bijuterii scumpe. 

Bani la televiziuni contra unor oameni care-și cer drepturile

Banii publici care au îngropat jurnalismul ar trebui cheltuiți cu mult mai mult cap. Dacă dăm bani din taxe ca să astupăm gura unor greviști, atunci noi, presa, am ajuns rău de tot.

Ca să vedeți cum se pune pumnul în gură, nu știu dacă am văzut la TV doi sau trei profesori să-și spună păsul. 

Noroc cu două-trei site-uri și ziare, și cu rețelele de socializare, care au mai lăsat să se audă și vocile profesorilor. Dar dimensiunea pumnului în gură ar trebui să vă dea de gândit. 

În loc să tot ascultăm conspiraționiști mondeni vorbind despre „o făcătură”, despre „liderii sindicali vânduți”, făcătură pesedistă, făcătură penelistă etc., mai bine ați vedea că zeci de mii de oameni maturi spun că nu vor să intre la clasă.

A devenit o vendetă personală

După ce a lâncezit în stilul inconfundabil, Iohannis s-a oferit să fie „mediator”. De fapt, a venit ca un bodyguard terminat nervos de steroizi și a urlat la profesori: „cum vă permiteți!??!”.  

Ce trăim acum trebuie înțeles foarte bine: este vorba despre Iohannis. S-a enervat după cel mai cuminte și clar protest al ultimilor decenii, cel mai îndreptățit, așa cum o recunoaște o majoritate în societate. Este stilul fostului primar din Sibiu de a-i sări muștarul când cineva îl contrazice determinat, când i se tulbură Pax Iohanniana, cum scria încă de acum ceva vreme Cristian Pantazi. 

Cu mașina pe pietonala de la Sibiu

După protestele de joi, Iohannis s-a enervat. Vă amintiți scena cu paltonul de pe aeroport? A aruncat haina pentru că n-a venit la timp slujitorul să i-o țină. Asta s-a întâmplat joi, nu cum ne-am închipuit noi naivii, o consultare democratică și normală cu un nene ales de noi să fie „mediator”.

Iohannis este semnul clar că avem încă mari probleme și în sistemul de educație. Nu e singurul care se comportă așa. Știți genul ăla de profesor care se înfurie aiurea, începe câte o campanie personală împotriva câte unui elev care n-a făcut ce trebuia să facă? Ăsta e Iohannis. Acum se răzbună pe personalul din educație pentru că i-a stricat câteva zile.

Iohannis e acel primar care s-a plimbat ani de zile pe pietonala din Sibiu, cu o mașină dată de o firmă privată, fără să-l deranjeze nimeni. Omul e un paradoxal gherțoi manierat. 

Ăsta e Iohannis, uitasem, dar ne-a amintit zilele acestea cât de violent și rudimentar gândește. Și-a pus omul din guvern, pe Ligia Deca, fosta lui consilieră, să execute toate mișcările agresive de distrugere a grevei și să bage spaima în părinți și copii. În tot timpul ăsta, partidele noastre mari și guvernante tac mâlc.

Iohannis și-a ales un partid imaginar: el e cu acei părinți care vociferează că-și distrug concediile din cauză că nu se încheie mediile. 

Păi, oameni buni, să ne hotărâm, dacă ne facem școală din aia superbă, în funcție de vacanțe și de ce vor părinții, dacă asta e România Educată, anunțați-mă și pe mine. Că am intrat în învățământ acum doi ani, alți oameni au merite mari, zeci de ani de muncă, dar, oricum, aș vrea să știu ca să și ies. Să nu mă trezesc cu comitete de părinți care să-mi ceară excursii săptămânale și ore suplimentare cu Budeanu și Prelipceanu.

Ciolacu, Ciucă, Kelemen – cu cine sunt ei?

Avem o guvernare de alianță, avem doi premieri, unul pe final, altul deja anunțat. Toată lumea tace. Ciucă, această tristă anexă plagiatoare a Cotrocenilor, mai are vreun cuvânt de spus? Ciolacu mai are ceva de zis?

Ciucă, Ciolacu, Kelemen, aveți o obligație față de milioane de oameni: spuneți-ne dacă mai avem o democrație ca în Constituție, dacă mai guvernați, dacă mai luați măsuri, dacă mai sunteți responsabili pentru ceva.

Ciolacu, Kelemen, Ciucă, iată cum stați pe margine ca niște sperietori și vă uitați la ăla de la Cotroceni cum aruncă cu paltonul după noi. Și după voi. Dacă mai aveți mândrie, reacționați. Cum se poate ca Iohannis să-și anexeze un minister, sub ochii voștri!, și să-l transforme în bâtă de bătut profesori?

Sau chiar gândiți ca niște politicieni, adică în funcție de interesele unor sute de mii de oameni?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE