Bac-ul la română. Dictatorul comediei, Caragiale, lovește din nou. Cum ne dresăm elevii prin felul în care enunțăm subiectele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ați văzut că e un set de reacții deja prestabilit, după un examen precum Bacalaureatul. În primul rând, face noua generație de râs, că e ușor, că „pe vremea mea...”, că nu știu ce. În al doilea rând, subliniază că, deși ușoare, aceste subiecte fac mari probleme și sunt mult mai mulți picați ca acum 20 de ani.
Cuprins:
Subiectele de acum 20-30 de ani erau într-adevăr mai grele, dar la Bac se copia în draci. Pentru că, spre deosebire de „trepte”, examenul de Bac nu conta atât de mult, iar supravegherea nu era atât de bună. Deci un pas înainte tot s-a făcut, examenul e ceva mai onest.
Ce mă deranjează la Bac e că vrea cu orice preț să impună un standard al mediocrității: dacă te uiți în barem, e foarte puțin loc pentru o lucrare care să-și asume riscuri, să arate o creativitate deosebită etc. Un omonim al cuvântului „bac” are înțeles de „menghină”, „dispozitiv de strângere”. Amuzant și sugestiv. Bacul e o menghină ciudată ce îi sfărâmă pe unii elevi care oricum au fost trădați de societate, dar îi și constrânge pe unii buni să joace ridicol pentru un punctaj bun.
Nu se încurajează creativitatea
M-am uitat pe subiectele de anul acesta de la Bac la limba română. Primul lucru amuzant este că s-a formulat la ultimul subiect, cel de 3 puncte, în felul următor: să arăți diverse lucruri „dintr-o comedie studiată”. Liceenii întrebați după examen de ziariști cum a fost au și răspuns în consecință: „Ne-a picat Caragiale”. Există o singură comedie în univers: ea este „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale. Altă comedie nu se face decât accidental. Iar asta arată anchilozarea din spatele enunțului „liber”, „creativ” etc. Caragiale e dictatorul comediei.
Ce se întâmpla dacă un elev ar fi venit cu următoarea rezolvare: am studiat comedia lui Micutzu și vreau să vă prezint tehnicile lui de obținere a efectului comic? Un prof bun ar fi luat fără probleme în considerare soluția. Se știe că programa nu mai pune așa mult accentul pe „autorii canonici”, nici măcar pe literatură. Deci nu e musai să fie scriitor, nu e musai să fie text scris.
La fel de bine putea să aleagă filmul „A fost sau n-a fost”, al lui Porumboiu, să vorbească despre scenariu. Caragiale rămâne un tip genial. Dar postura asta de „șefu‘ la comedie” l-ar fi deprimat profund. Cum gândește însă un elev bun? Băi, mai bine nu risc, îi dau cu Caragiale și cu efectele comice produse de numele personajelor…
Iorga și Elena Cuza
Apoi, am avut un text cu întâlnirea lui Iorga cu Elena Cuza. Elena Cuza plânge la un moment dat. Întrebare de baraj pentru concurenți, de 60 de sutimi: ce reacție are Elena Cuza când aude numele soțului. Răspuns: plânge. Ura!
Subiectul al doilea pare ușor, dar nu e. Depistarea naratorului omniscient (obiectiv) și demonstrarea prezenței lui pot fi o problemă pentru cineva care nu prea deschide cărți. Noroc că subiectul avea doar un punct.
Micul meu experiment
În rest, am de făcut observațiile valabile și la Evaluarea Națională. Subiectele sunt ușoare pentru, să zicem, 20% din populația școlară. Chiar și aceștia foarte buni nu sunt buni pentru că au prins gustul hermeneuticii textului. Mulți fac pregătire și repetă mecanic astfel de teste, mărindu-și enorm șansele de reușită.
Înveți câteva rânduri tip wikipedia despre Blaga, Eminescu, Caragiale, Rebreanu și apoi „gargară”. Elevii buni la română sunt nevoiți să stea și ei într-o zonă mediocră a prezentării generale, ba chiar mai pierd puncte din neatenție generată de plictiseală.
Însă cei mai mulți elevi vor pica acest examen pentru că nu înțeleg despre ce e vorba în enunțuri. Enunțurile sunt cele care se înțeleg greu.
Am experimentat la clasele de gimnaziu enunțuri de olimpiadă. Dacă le formulez altfel, mai prietenos, elevul mai slab se prinde despre ce e vorba.
Într-o lume ideală pentru unii, ar fi minunat să facem numai pregătire cu astfel de teste ca să se ia Bac-ul în mai mare proporție. Eu cred că e mai important să faci materia asta „româna”, ca lumea, un amestec de știința interpretării, comunicare etc. Mi-au spus colegi de la licee bune cum se simt încorsetați fix de presiunea asta de a învăța strict reflexele pentru „10 la Bac” și atât.
Să știți că și asta e o formă ciudată de „nefuncțional”. Eu i-am zis alfabetism nefuncțional. Adică ai elevi ca niște mașini de 500 de cai-putere și tu îi tot subturezi și îi înveți să-și folosească potențialul cu o prudență nebună.
Subiectele sunt ușoare, dar Bac-ul nu ajută la „dezvoltare personală” reală. Poate nu știați, dar „dezvoltarea personală” e paradigma obsesivă a programelor de învățământ în ultimul deceniu. Fix ca în cărțile triste și sărace cu duhul de dezvoltare personală, deși cauți rezolvări la probleme adânci și reale, în general dai peste abureli și misticisme de doi lei (cam ca la Jordan Peterson, tot am văzut că acest amuzant impostor a trecut pe la noi și i-a entuziasmat pe corporatiști cu ghicitorile lui de doi bani despre sufletul omului/bărbatului – Dana Budeanu e mai cinstită).
Dresajul elevilor prin enunțuri
Concluzie. Prea mulți elevi pică Bac-ul dinainte să-l dea. Pentru ei e picată toată infrastructura învățării. Degeaba au avut o școală unde să meargă dacă tot ce e în jur i-a descurajat să învețe. Cei care totuși îl iau îl iau fără să guste din plăcerile poveștilor mari și mici ale lumii.
Ce e de făcut? Probabil Bac cu două viteze, ca să terminăm cu umilirea elevilor pe care tot sistemul nostru i-a pierdut. Al doilea lucru de făcut: să nu mai mimăm că le dăm mână liberă profesorilor în timp ce le cerem să-și dreseze elevii în funcție de niște enunțuri. Nu e ok să ne mințim.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
