Populism și inconștiență. Politicienii încă se codesc să aleagă între voturi sau vieți
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Până mai ieri, eram căpitanii propriilor noastre vieți, pe care ni se părea că avem tot controlul din lume. Astăzi suntem în plină derivă, izolați unii de ceilalți, fiecare pe insula sa, scrutând linia orizontului după un punct de speranță.
Deocamdată, speranța se lasă așteptată. Ce nu ar trebui, însă, să se lase așteptate sunt măsurile preventive, nu reactive, ale politicienilor români.
Aceștia trebuie să înțeleagă că timpul este prețios, iar viața oamenilor (inclusiv a lor) depinde de viteza și maturitatea cu care vor gestiona această criză.
Să luăm cazul categoriei sociale cu cel mai mare risc de a ajunge în stare critică sau la deces, aceea a bătrânilor noștri. Sigur că statul trebuie să ia măsuri prin care să protejeze întreaga populație, însă, în acest moment, este absolut imperativ să înțelegem cu toții că resursele sunt limitate și trebuie prioritizate în funcție de gradul de urgență.
”Vedem noi”
Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, a fost întrebat, marți, despre ce se va întâmpla cu majorarea cu 40% a pensiilor care ar urma să aibă loc la 1 septembrie, în acest an.
Ministrul a evitat să dea un răspuns concret și a scăldat-o în clasicul stil al politicienilor: vom vedea, nu există acum o discuție, deocamdată nu ne gândim la așa ceva, banii sunt în buget, poate ar merita o discuție etc.
Un lider responsabil ar fi luat taurul de coarne și ar fi discutat, răspicat, despre măsurile populiste aruncate de PSD în capul cui urmează la guvernare, pe principiul ”creșteți deficitul și picați de amatori, sau anulați creșterea pensiilor și certați-vă cu pensionarii”.
Avertismente zadarnice
Putea discuta și despre cum Banca Națională și Consiliul Fiscal avertizau că nu avem aceste resurse, încă înainte de criza coronavirus, și că aceste creșteri populiste ”echivalează cu o încordare și mai mare a bugetului public, stare subliniată de opiniile recente ale Consiliului Fiscal și care se caracterizează prin puținătatea veniturilor fiscale și presiuni foarte mari pe resursele sale.”
Despre cum ne luptăm cu un buget construit pe scăderi de taxe (venituri mai mici) simultan cu creșteri de pensii cu 40%, dublări de alocații și alte ”mine” lăsate de fosta guvernare prin lege (cheltuieli mai mari). Asta acum, în aceste momente, când paramedicii își cumpără din banii lor, de frică, costume de zugravi, iar oamenii din spitale spun, disperați, că nu au echipamente de protecție.
Presiunea crește
Despre cum în acest moment, când anunțăm măsuri pentru mediul privat, binevenite, dar care vor pune o și mai mare presiune pe banii publici, sunt necesare, deja, resurse suplimentare semnificative pentru gestionarea situației.
Despre cum actualul guvern a depășit discursul politicianist ipocrit și populist și cântatul în strună, și cum ar putea indexa pensiile cu inflația în acest an, pentru le păstra puterea de cumpărare, urmând ca restul banilor să meargă fix spre îngrijirea bătrânilor, pentru care avem nevoie de sume semnificative - cumpărături, ajutor în carantină, medicamente, spitalizări, tratamente și așa mai departe.
În fond, de asta am declarat stare de urgență, să putem lua, discreționar, măsurile care se impun, precum mutarea unor sume prinse în buget în dreptul crizei prin care trecem, și nu pentru deconectarea presei care ne deranjează de la Internet, nu?
Banii sunt prinși, deja, în buget, așa cum spune și Florin Cîțu. Realizez că e un calcul care poate suna cinic: români în vârstă, trebuie să alegeți între pensii la același nivel (și nu există nicio îndoială că, în afară de cele speciale, pensiile din România sunt la un nivel absolut rușinos) sau moarte!
Însă revin la ce spuneam la începutul textului: resursele sunt limitate și nu are sens să ne îndatorăm, dacă putem evita asta. Sigur că oamenii au nevoie de pensii mai mari, însă au nevoie și de ajutor în carantină, măști de protecție, paturi de spital, echipaje medicale, ambulanțe dotate, medicamente sau ventilatoare. E o chestiune de priorități.
Nu de alta, dar se anunță o recesiune globală severă, ceea ce înseamnă, de obicei, că cei care plătesc acum taxe pot îngroșa, în curând, numărul asistaților social.
Iar vremea lui ”să vedem, ne mai gândim, facem noi cumva” și a discursului care să nu supere pe nimeni a trecut. Este timpul pentru profesioniști curajoși, care știu să facă distincția între a pierde voturi, sau a pierde vieți.
