Nicușor cel Mare: luați statul, dragi afaceriști, că noi nu știm ce să facem cu el

Declarația de săptămâna trecută a lui Nicușor Dan ar fi trebuit să blocheze ecranele televizoarelor și telefoanelor de atâtea critici. Au fost voci care l-au atacat, dar a scăpat ieftin. Nicușor Dan a declarat demisia statului român incompetent în fața afaceriștilor ultracompetenți:

„Teoretic, dumneavoastră ar trebui să trimiteți către Guvern niște principii, iar acolo niște specialiști să elaboreze aceste principii și să le transforme în acte legislative, diverse normative. Această teorie nu funcționează, pentru că nu există capacitatea administrativă de a transforma niște idei care sunt corecte în niște principii. În momentul ăsta. Noi vrem să facem un stat care, într-un termen rezonabil, să poată să facă asta. Dar, în momentul acesta, nu există această capacitate administrativă, să o spunem foarte clar. Și atunci, vă rog, în această perioadă de tranziție, să faceți ceea ce în mod normal nu ar trebui să faceți dumneavoastră și ar trebui să facă administrația, să veniți cu propunerile gata făcute pentru a fi implementate.”

Ne-am ales un președinte care nu doar că nu crede în stat, dar care practic a anunțat că toată perioada lui de activism în care urla cu alții pe străzi „nu corporația face legislația” a fost o vrăjeală ieftină. Pentru că a cerut fix asta. Să vină afacerile să-și facă legi singure. De ca și cum nu a fost fix asta problema de trei decenii, bănci care au un lobby puternic și care fac ce vor, mari lanțuri de magazine care nici măcar nu mai pot fi controlate eficient, mari lanțuri de producție care au ținut cât au putut de jos drepturile muncitorilor, mari constructori care au vândut cartiere făcute cu muncă la negru etc.

Logica președintelui e greșită și periculoasă. E greșită pentru că e de ajuns să înșirăm pe hârtie câți bani publici, autohtoni sau „europeni” (adică tot publici, că ăia nu-s „gratis”, tu iei niște măsuri nepopulare, liberalizezi piețe ca să fii eligibil să-i primești) s-au dus în afaceri private. A fost pandemia, s-au dus bani publici cu duiumul în zona privată. A fost criză economică, alți bani, investiții de diverse tipuri, pentru tineri, pentru pensiuni, pentru nu știu ce antreprenor, iar bani publici. Scutiri de taxe pentru IT, și ăia înseamnă tăieri din bani publici. Deci trebuie să ai ceva tupeu să tot repeți precum Dan Șucu, președintele Concordia (asociație patronală), că „noi (antreprenorii, n.m.) nu cerem privilegii”. Ba cereți tot timpul și vi se și dau mai tot timpul.

Priviți cât tămbălău se face cu o creștere modică a salariului minim. De ce? Pentru că în România, capitaliștii trăiesc nu doar din ce extrag tradițional din munca angajaților, ci și o a doua parte din forme de fentat taxe minimale către stat: nu-mi spuneți că n-ați auzit de salariu minim pe card, restul în mână, de forme de angajare de unde zboară angajații pentru că n-au nicio formă de apărare.

De ce e logica lui Nicușor Dan nu doar greșită, ci și periculoasă? Pentru că e o tendință profundă pe care el, de fapt, a reprezentat-o în tandem cu Călin Georgescu, nu împotriva lui!

Și Călin Georgescu anunța tot asta, mesajul adânc era către o pătură de afaceriști și intermediari de bani publici dinspre stat cărora le promitea un fel de mare amnistie și un fel de a face business care nu mai are nevoie de buget, de stat, de sănătate, de educație. Nicușor Dan, în numele europenismului, nu face mare lucru diferit. Doar afaceriștii, să zicem, unii, sunt diferiți. În gașca lui Georgescu stăteau HoReCa, antreprenori provinciali puternici, pensionari din servicii. În gașca lui Nicușor stă burghezia aia ceva mai „spălată”, cea care și-ar dori „eliberări” de reglementări, de reguli care îi opresc din ascensiune. Ăia ai lui Georgescu îl iubesc pe Trump deșănțat, ăștia ai lui Nicușor îl iubesc deocamdată în secret. Presiunea e aceeași: puneți statul în genunchi ca să câștigăm competiția economică, un nonsesc logic, dar un supra-sens pentru unii care vânează noi și noi surse de „bani ieftini”.

Dacă vă uitați și la alte discursuri de la întâlnirea lui Nicușor Dan cu patronii (sursa), veți găsi acolo tendințe din ce în ce mai clare, în concordie cu credințele președintelui, toate indicând un antieuropenism al reglementărilor. Da, și Dan e antieuropean, dar în sensul miliardarilor lui Trump: dom‘le, Uniunea Europeană pierde meciul economic cu SUA și China pentru că e prea reglementată, nu pot face oligarhii chiar ce vor. Să facă ce vor!, a venit și-a strigat noul voievod al lobbyului românesc, Nicușor cel Mare.

Nu e doar neconstituțional, este fix ușa deschisă pentru abuzuri tipice înspre extrema dreaptă – nu-mi place să abuzez de exemplele istorice, dar alianța între lideri partinici și afaceriști în criză a mai dus la dezastre prin interbelic. De fapt, acolo e secretul dezastrului, lupta extremelor drepte militarizate și „afacerizate” cu cine altcineva decât cu amenințarea unor state mai sociale.

Când Bolojan a apărut într-un dosar al unui afacerist vasluian care-și cumpăra întâlniri și amenințări de la o rețea de politicieni și pensionari din servicii (SRI, SIE), Nicușor Dan a avut următoarea reacție:

„Este normală interacţiunea între oameni politici şi oameni de afaceri. Acum, ce înseamnă interacţiune? Ce se discută acolo, bineînţeles că nu trebuie ca o limită de principialitate să fie depăşită. Şi eu n-am văzut ca domnul Bolojan să fi depăşit această limită de principialitate. Ăsta e răspunsul meu.” (sursa)

Dar, da, acestui președinte autoproclamat al afaceriștilor nu i se pare anormală discuția lui Bolojan cu afaceristul. Dacă ești afacerist, tu nu asculți de legi, de instituții, tu poți vorbi, în funcție de cât lobby cumperi, cu cine vrei din statul român cel prost.

Acest dosar de la Vaslui ne amintește că statul nu e corupt acolo unde te-ai aștepta. La ANSVSA era un tip care nu voia să-i facă jocul afaceristului. E corupt în zonele militarizate (SIE, SRI, MApN). Fix zonele în care se bagă bani, pe care Nicușor le preamărește toată ziua. Dacă la instituțiile militarizate adaugi și un regiment de antreprenori condus de generalul Șucu, eu zic că putem închide gluma asta cu joaca de-a democrația.

Declarația de demitere a statului în fața businessului ar fi trebuit să genereze mult mai multă indignare. Dar tot așa trebuia să se întâmple cu ce au făcut în educație, cu toate ezitările cu salariul minim. Puterea de reacție populară e praf, am obosit de indignare.

Iar Nicușor se visează deja mare.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.