Trumpocalipsa continuă. Mai lăsați geopolitica și fiți oameni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Să-l vezi pe Trump cum înjură și șantajează pe toată lumea din Casa Albă. Să-l vezi pe Merz, cancelarul german, stând ca un pudel pe fotoliu o oră fără să zică nici pâs în timp ce marele clovn urlă la britanici, la spanioli, la oricine n-a executat întocmai ce-a zis el. Să nu respecți decât politica pumnului în gură. Sentimentul corect e scârbă.
Or, ce vedem mai ales în ultimul an este contrariul scârbei. Analiști care se excită călare pe rachete și drone, mai ceva decât cowboyul lui Kubrik în minunatul „Dr. Strangelove”. Reporterițe și reporterași care urlă că nu am respectat partenerul strategic sau n-am alergat destul pe holuri după vreun copil de mingi al lui Trump.
Cu alte cuvinte, cel mai greu pas a fost făcut. După Siria, Palestina, Gaza, Ucraina. Ani de dezumanizare și de ardere a diplomației, suntem căliți, nu mai credem decât în bombe în cap. Și în părțile astea de lume, încă liniștite, oamenii vorbesc ca și cum războiul ar fi cel mai firesc lucru. Și nu doar războiul: pogromuri, curățare și instigare etnică, războaie reci și calde în numele religiei, democrației, pieței libere.
Avem acel document extraordinar, „Jurnalul” lui Mihail Sebastian, care ne arată zi cu zi cum se produce degradarea. Scriitorul nostru a acoperit „înnebunirea” pieței publice în România interbelică. Azi începi să urăști vreo etnie, mâine nu-ți mai pasă că e rasă de pe fața pământului, poimâine stai precum Eliade sau Camil Petrescu cu harta militară în față și calculezi pe cine ar mai trebui să bombardezi, cu cine să te aliezi. Victimele sunt la „și altele”.
Și uite așa, nu ni se mai pare nimic în neregulă că Donald Trump chiar amenință și șantașează pe toată lumea. Că se apucă împreună cu Israelul să atace un stat fără să se mai obosească nici măcar să scornească vreo minciună (arme de distrugere în masă, vă amintiți?; nu existau, de fapt) precum Bush împotriva Irakului.
Conștientizăm puțin spre deloc cât de tare a fost deteriorată sfera publică de războaie deja. Presa e praf, făcută praf și de mamuții digitali, și de instituții de propagandă cel puțin idioată. Propaganda a invadat tot, în loc de ziariști sunt pline studiourile de experți generali, securiști care descriu salivând cât „bate” o rachetă. Nu e vorba numai despre România. Sfera publică europeană e confuză, nu produce interpretări complexe, diplomația a dispărut. În loc de diplomație e tăcere sau isterie, tăcere când apare vreun genocid comis de israelieni, isterie când vrem să batem Rusia până la ultimul ucrainean.
Reacții europene
Nici nu are rost să mai vorbim dacă a început sau nu al treilea război mondial. Condițiile pentru ca el să se desfășoare au fost create. După atacarea Irakului în urmă cu două decenii, în Europa au existat mai multe voci critice. Azi? Un Macron care se dă războinic și care nu mai știa cum să se ofere ca lacheu, ce să mai vorbim de un Merz care se gudura dezgustător pe lângă Trump. Și Macron, și Merz sunt lideri în cădere liberă politică în țările lor. Ne pregătim de viitoare alegeri care probabil îi vor rade diverse valuri de extremă dreaptă. Măcar să avem o situație clară cu trumpiști la putere aleși direct. UE e oricum vasală, să fim pe față, tot trăim obscenități trumpiste, ce rost mai are să o ardem cu spoieli progresiste și liberaloide când esența e tot aia?
Noroc cu premierul Sanchez al Spaniei, care a livrat un discurs nu eroic, ci normal, punând sub semnul întrebării legalitatea unor astfel de atacuri și refuzând punerea la dispoziție a unor baze militare. Trump a declarat, de lângă Merz, că oricum le folosește când și cum vrea el, n-are nevoie de aprobare. O afirmație atât de gravă, încât iar n-a comentat-o niciun deștept de prin elita conducătoare europeană.
Imediat au sărit experții în supt fonduri europene și militare să ne explice că Sanchez se apără de scandalurile de corupție ale colegilor de partid dându-se antiamerican. Sunt reale și alea și, și în acel caz, Sanchez a făcut ce se putea face - și-a cerut scuze public și a încurajat justiția să-și facă treaba.
Chiar vreți să dezintegrați Iranul?
Istoricul Ervand Abrahamian, expert în descrierea și analiza lumii iraniene moderne, dă un interviu epocal în toată această mare de irațional, de războaie cărora nu le vezi sensul și capătul. Și poate cea mai importantă concluzie e aceea că Iranul ar putea fi făcut praf nu doar militar, ci că s-ar putea prăbuși ca stat, ca societate. Adică s-ar putea întâmpla scenariul deja repetat și dorit de hegemonul Orientului, Israel, și în cazul Siriei, Palestinei, Irakului etc. Inamicii trebuie nimiciți la nivel de atom social, dezintegrarea trebuie să fie profundă, nu e de ajuns o armată făcută praf.
De ce nu ți-ai dori ca Iranul să cadă în asemenea hal? Păi, trecând peste multe alte mii de motive, măcar pentru faptul că ai avea un ocean de oameni fără țară (încă unul), zeci de milioane de posibili refugiați disperați, după ce politica războinică dusă de SUA, UE, Israel în Orient a produs deja un morman de moloz, cadavre și state paria.
Aici, explică Abrahamian, baza puterii în Iran nu mai e așa mare ca în anii ’80, clasele de mijloc urbane sunt frustrate de austeritate. Au universități extraordinare, au oameni foarte educați, care n-au unde și pentru ce lucra. Au protestat și au fost măcelăriți cu miile. Trebuie să fii optimist să crezi că în astfel de condiții, israelienii și-ar putea dori o schimbare de putere și atât în Iran. Nu și-au dorit negocieri. Oprirea oricărei dezvoltări a cercetărilor nucleare n-a fost suficientă. Atacul s-ar putea să fi întărit fix regimul care poate ar fi rezistat mai puțin dacă era să fie lăsat să se ruineze economic.
Nu, miza unică pare să fie prăbușirea completă a Iranului, care oricum gemea grav, și înlocuirea cu un vid de tip irakian sau sirian. E cel mai negru scenariu pentru Europa chiar.
Ca să vedeți ironie, același Abrahamian amintește că vestitul „terorist-șef” Soleimani (vă amintiți, marele terorist asasinat pe cadavrul căruia juca Trump) a fost omorât acum ceva timp fix când făcea un nou turneu prin Irak și prin Siria tocmai pentru a calma diverse facțiuni șiite căutând o temperare a tensiunilor cu SUA și Israel.
În schimb, ce auziți toată ziua e că se luptă împotriva unor teroriști – să rezumi un stat complex precum Iran la așa ceva e indecent de-a dreptul -, că se luptă împotriva fundamentalismului (ia ascultați-l pe ministrul războiului american și spuneți-mi dacă nu sună mai fundamentalist decât oricine).
Mai auziți calcule „la rece”. Că vor tot petrolul, că vor să sufoce China, că e normal, trebuie să apărăm vestul paradiziac, că garanția păcii e războiul. Toate îmi sună cam ca argumentele turiștilor români din Dubai: ne place în Dubai că e fără taxe, fără nimic, iar apoi urlăm la statul român să ne plătească sendvișul. Ilogicul, iraționalul sunt în explozie la fiecare nivel al sferei publice. O competiție a egoismelor scârboase, a amenințărilor directe, a juisării pe cadavre, a strategiilor fără cap și coadă, avem aici indicatorii că toate schelele vechii lumi sunt în cădere liberă și că de pus în loc nu avem decât oportunism și crimă.
Un sfat bun pentru românii strategici, geopolitici, apucați de strechea războinică, am putea găsi citindu-l pe scriitorul chinez, autor de SF-uri briliante, Cixin Liu: când te afli într-o junglă întunecată, plină de pericole, poate cea mai bună strategie ar putea fi să nu-ți faci cunoscută prezența, să te ascunzi cât mai bine.
constantin_fl 05.03.2026, 13:41
Ba ne deranjeaza? Si? Este foarte clar ca Trump citeste social media de romania unde ne putem manifesta oful, citeste presa din Romania. Este clar ca dupa acest articol nu mai face. Serios, Trump este criticat violent in SUA, si nu pare a face nimic decat un circ si mai mare si violent ca sa isi asigure castigul in "midterms" sa nu poate fi suspendat si si in partea a doua sa faca acelasi circ. In caz ca nu e clar, acsta este strategia: produce evenimente cu cat mai socante cu atat mai bine pentru a nu fi intrebat de stare economiei sau ce intrebari se pun tipic unui politician in functie.
Prepurgel 05.03.2026, 15:37
Ai uitat sa amintești și de bombardarea și distrugerea Libiei-de catre Sarkozi-care și-a dorit Libia cu petrolul ei și i s-a dat!Tribalizata!
armand 05.03.2026, 15:59
Bun , foarte bun articolul! Până acum , din ce am citit în presa autohtonă , este prima luare de poziție și de bun simț pe care o poate face un intelectual . Cat despre el de dl treilea război mondial, ați avut ocazia să vedeți repetițiile cu public de la Maidan încoace , totul culminând cu celebrul doctorat planetar numit Pandemie. Dar memoria colectivă e scurtă și păpușarii știe bine asta . Iranul, cu toate neajunsurile sale, se vrea stârpit pentru șifonă chinezilor , este o civilizație veche cu memorie colectivă solidă și asta este inadmisibil pentru Israel. Felicitări pentru efortul de a rămâne vertebral!
zorrozabal 05.03.2026, 16:03
Zici de„acuzațiile de corupție” impotriva premierului Sanchez al guvernului Spaniei?!La timpul respectiv-adica in timpul„nivelarii”orașului Gaza de armata israeliana-premierul spaniol a condamnat bombardarea civililor la gramada și ucidere și schilodirea zecilor de mii de palestinieni,din care jumatate erau copii!Ceeace a stârnit iritarea Israelului și binențeles a Congresului american!Iar exact dupa o luna-presa-relata ca nu știu ce„ong”a „dezvaluit” grozave acte de corupție ale...soției lui Sanchez și din anturajul sau!La care premierul și-a depus imediat demisia, anunțând ca se pune la dispoziția justiției!Demisia a fost respinsa de parlamentul Spaniei,iar„cercetarile” continua!Și vor continua mult și bine- pentru ca inca de atunci presa sesiza ciudata coincidența intre poziția lui Sanchez de a condamna acțiunile guvernului israelian și promptitudinea„dezvaluirtilor”„ong”-ului ala!Dar știți vorba aia„Calomniați,calomniați,ca tot va ramâne ceva”-in mentalul colectiv și a unei prese.
MarinPreda 06.03.2026, 10:15
Din fericire asta este singurul articol care ataca cam orice directie politica (dreapta si stanga in acelasti timp). Adica este un articol mult mai echilibrat decat multe altele din presa autohtona. Rezonez in mare parte cu ce scrie in articol.