Cum am ajuns să recitesc „Romeo și Julieta” în pandemie

În cei 52 de ani de viață, William Shakespeare a prins cinci valuri de ciumă: 1582, 1592 – 1593, 1603 – 1604, 1606 și 1608 – 1609. Bietul Shakespeare! – oftez citind în cartea „Apocalipsa”, de Niall Ferguson*. 

În ciuda celor cinci valuri de ciumă, opera marelui dramaturg n-a fost „molipsită” de cumplita boală, puține referiri se fac în piesele sale, mai degrabă aluzii. Aflu din „Apocalipsa” că doar în „Romeo și Julieta” ciuma a jucat un rol important în conflict: „Romeo nu primește mesajul esențial că medicamentul o va face pe Julieta să pară moartă din cauză că franciscanul însărcinat să-l livreze este silit să stea în carantină” – notează istoricul Niall Ferguson. 

Carantina joacă un rol esențial în tragedie

Rămân câteva clipe cu ochii ațintiți pe această frază și, descurajat, în final, recunosc că nu-mi amintesc mai nimic din desfășurarea celebrei piese, cu atât mai mult, momentul pomenit de Ferguson. Am uitat. Pandemia asta m-a spălat pe creier! Cum a influențat ciuma intriga din „Romeo și Julieta”? Cine a stat în carantină? Cine trebuia să-i ducă mesajul lui Romeo? Mi-e rușine de ignoranța mea, dar simt de-a dreptul o urgență să aflu contextul, de parcă eu trebuie să-i duc mesajul lui Romeo: vezi că drăguța ta a luat un somnifer, ca să-și înșele părinții care au decis s-o mărite cu Paris, du-te repede, să ajungi la timp când se trezește, eu nu sunt în carantină, dar am restricții! 

Mă arunc în biblioteca mea și încep s-o răscolesc, știu că am „Romeo și Julieta”, volum apărut la Humanitas, îl citisem cu ani în urmă, caut dar nu-l găsesc, l-am împrumutat?, exclus!, nu împrumut cărți, mi-a fost furat?, exclus, n-am bibliotecă de cartier! Intru în panică: mă sufoc dacă nu citesc scena în care franciscanul ratează transmiterea mesajului către Romeo! Mă bate gândul să folosesc Google, dar refuz acest sacrilegiu, cum să citesc „Romeo și Julieta” pe internet, sigur s-ar răsuci în mormânt bietul Shakespeare, care a prins cinci valuri de ciumă, respect! 

Iau metroul și alerg la librăria mea preferată, dar constat că n-am voie să intru pentru că n-am certificat verde. Nu mă las, urc bulevardul spre zona cu anticariate. Pe drum, mă gândesc că lumea moare de COVID-19, și tu, Barbule, din cauza „Apocalipsei” lui Ferguson, cauți ca un apucat „Romeo și Julieta”, să vezi ce rol a jucat ciuma în această poveste, ce sminteală te-a lovit! Majoritatea anticariatelor sunt închise de ciumă… pardon, COVID! Intru în primul anticariat deschis și găsesc „Romeo și Julieta”, în traducerea lui Șt.O. Iosif, text revizuit de Al. Philippide, într-un volum cu alte două piese ale marelui Will, nu contează, am găsit-o, are un preț cam piperat, plătesc fără să clipesc! Este primul volum din ediția „Opere – Shakespeare”, puțin îngălbenit, dar într-o stare bună, apărut la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în 1955… 

Anul 1955? În 57 – 58 a fost „gripa asiatică”, am citit în „Apocalipsa”, gripă despre care nu se mai vorbește în prezent, toată lumea noastră stă cu gândul la „gripa spaniolă” din 1918 – 1919. Gripa asiatică a apărut oficial în Hong Kong, în aprilie 57, după ce apăruse mai devreme cu două luni în China (ah, China!), s-a extins rapid în Asia de Est și Orientul Mijlociu, până-n septembrie a cuprins Europa și America de Nord și a ucis circa 1,1 milioane de oameni. Ferguson face o comparație temeinică cu epidemia noastră, dar găsește și elemente care o deosebesc pe cea asiatică în privința gestionării de către autoritățile de atunci.

Nicio școală de pe glob n-a fost închisă, nu a fost impusă carantina, iar președintele american Eisenhower a cerut Congresului doar 2,5 milioane de dolari ca să sprijine sistemul de sănătate american (echivalentul a 23 de milioane de dolari, în banii de azi!), reprezentând 0,0005% din PIB-ul SUA al anului 1957.

Tinerii americani din anii 50 n-aveau nicio treabă cu gripa, își trăiau viața, Elvis Presley urcase în topuri cu „Let Me Be Your” și întreaga lume tremura de spaima unui război atomic între SUA și URSS. Pe noi ne-a lovit epidemia de COVID și tremurăm de spaima schimbărilor climatice, a crizei energetice, deși al Doilea Război Rece a început (SUA – China), dar nu ne pasă de acest război…

Chiar așa, mă gândesc, părinții mei nu mi-au vorbit niciodată despre „gripa asiatică” din 57 – 58, probabil că au avut „norocul” să trăiască în lagărul comunist și virusul n-a trecut prin Cortina de Fier sau poate că atunci abia se cunoscuseră și n-aveau grijă de epidemia care lovise lumea lor, tata era un altfel de Romeo, iar mama, o altă Julieta… Ferguson spune bine la un moment dat în „Apocalipsa” despre modul cum americanii au trecut prin „gripa asiatică”: „O diferență evidentă între 1957 și prezent este că americanii din zilele noastre par să aibă o toleranță mult mai mică la risc decât aveau bunicii și străbunicii lor acum șase decenii”.

Am uitat de la ce-am pornit! Shakespeare! Ciuma! Romeo și Julieta! Cum a afectat ciuma intriga piesei! Intru în metrou și încep să parcurg înfrigurat ultimul act al piesei, îmi amintesc cu dificultate personajele, dar traducerea lui Șt.O. Iosif rezistă și găsesc scena între cei doi călugări franciscani – Lorenzo și Ioan: 

„IOAN: – M-am dus să-mi iau tovarăș pe un frate
Desculț din tagma noastră, care-aici
Grijește pe bolnavii din oraș;
Am dat de el, dar străjile cetății 
Ne-au bănuit c-am cercetat o casă
De-o molimă urâtă bântuită, 
Și ne-au oprit, nu ne-au lăsat să trecem.
Deci n-am putut s-alerg la Mantua.  

LORENZO: – Și cine-a dus răvașul lui Romeo? 
IOAN: – Îl am aci, nu l-am putut trimite…
Nici n-am găsit un om să i-l trimită, 
Așa de mult se tem de ciumă toți…

LORENZO: – Ce nenoroc!… Pe sfântul nostru ordin!”

Da, Shakespeare n-a scris la ziar despre ciumă (nici nu erau ziare în acea vreme), dar a știut admirabil s-o introducă în piesă, ca să schimbe destinul personajelor. Bietul Shakespeare, cât o fi suferit că teatrele în care i se jucau piesele se închideau în Londra lovită de ciumă! Și dacă n-ar fi fost ciuma care să-i sperie pe toți, poate că Romeo și Julieta ar fi trăit!…

Mă uit în jurul meu, la oamenii din vagonul metroului și repet: „Așa de mult se tem de ciumă toți…”. Nu văd spaima călătorilor care stau cu ochii în smart-uri, dar îmi vine în minte ideea lui Ferguson din finalul cărții: „Cei patru călăreți ai Apocalipsei – Ciuma, Războiul, Foametea și Moartea – sosesc în galop la intervale aparent întâmplătoare, ca să ne amintească, oricât de multe ar fi, că inovațiile tehnologice nu pot face omenirea invulnerabilă”.  

Ies din metrou și observ pe prima bancă ieșită în cale, o pereche, fata în brațele băiatului, se sărută de mama focului, m-aș duce la ei să le dau „Romeo și Julieta”, dar îmi amintesc că nu dăruiesc și nu împrumut cărți, lasă-i să-și trăiască sărutul!…

* Notă de lectură – Am făcut mai multe referiri la cartea „Apocalipsa – Mari dezastre din trecut și câteva lecții pentru viitor”, de Naill Ferguson, în ultimele texte pentru Libertatea. Asta înseamnă că fie am făcut o obsesie pentru ultima carte a istoricului britanic, fie că actualitatea în care trăiesc nu mă mai atinge. Oricum, lectura cărții este mult mai profitabilă decât orice talk-show de la televiziunile noastre de știri sau Radiojurnalul plin de morți, infectați și vaccinați de la radioul public.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE