Cum ne-a luat nepregătirea prin surprindere. Un guvern puturos care n-a fost capabil să întocmească un proiect de lege timp de 60 de zile
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Guvernul Orban și președintele Klaus Iohannis au avut la dispoziție 60 de zile pentru a pregăti legea care trebuia să urmeze încetării stării de urgență. 60 de zile! Propunerea legislativă, însă, a fost înaintată Parlamentului de-abia cu patru (4) zile înainte de încetarea stării de urgență.
Atât de ocupat a fost premierul Orban să viziteze fabrici de automobile și să ne spună că e musai să ne cumpărăm Forduri, că ne apără de Covid mai abitir decât măștile, încât n-a avut timp, 60 de zile, să se ocupe de viitorul imediat.
(Am să fac o lungă paranteză, deși subiectul merită un text separat. Una dintre ticăloșiile premeditate, tind să cred, a fost cea legată de industria hotelieră. Am auzit și de la premier, și de la alți purtători de vorbe că industria hotelieră nu merită niciun ajutor, pentru că hotelurile nu au fost închise de către autorități. Pur și simplu s-au închis singure, din lipsă de clienți. Cum ar veni, oamenii n-au mai avut chef să călătorească. Așa au vrut ei, oamenii, să nu se mai plimbe, să nu se mai cazeze prin hoteluri. Nu e ca și cum li s-ar fi interzis să iasă din case. Nu, nu, piața a decis. N-au fost clienți, aia e, vă descurcați. Dar nu uitați să cumpărați mașini de la Ford, da?!)
Chiar și niște persoane mai încete la minte ar fi avut timp să elaboreze un plan timp de 60 de zile. Guvernul României n-a avut. A avut timp să-și angajeze toți atârnătorii de partid și de stat, sporind aparatul bugetar cu peste 6.000 de angajați de la preluarea guvernării, dar n-a avut timp să gândească.
Zici că la Palatul Victoria și la Cotroceni s-a mutat IMGB-ul începutului de 1990: „Noi muncim, nu gândim!“.
O fostă președintă a actualului partid de guvernământ, senator și juristă eminentă, Alina Gorghiu, ne-a spus că e OK să faci diverse artificii neconstituționale, asumat, dacă o cere urgența. Ori nu e chiar așa.
Practic, dar mai ales teoretic, avem o lege „fundamentală“. Una singură, Constituția. Să zicem că nu toți parlamentarii o cunosc, deși e de neînchipuit. Dar să zicem și mai ales să acceptăm, pentru că asta e realitatea. Încălcările accidentale ale Constituției pot fi, in extremis, acceptate. Cele asumate, voite, însă, n-au cum să fie trecute cu vederea.
Când un guvern puturos nu este capabil să întocmească un proiect de lege timp de 60 de zile, ci îl face pe genunchi și-l mai și umple cu greșeli gramaticale, chiar nu există vreo scuză.
De data asta, și poate nu doar de data asta, Parlamentul este demonizat pe nedrept. De data asta, Parlamentul a zădărnicit răspândirea nepăsării și a insolenței în fața legii.
Dacă Guvernul și partidul de guvernământ ne-au spus că e OK să se încalce Constituția, cu ce drept ar mai fi venit brațul înarmat cu chitanțiere al statului să ne dea amenzi? Noi, egali în drepturi cu Orban și Gorghiu, de ce am respecta niște legi neconstituționale, dacă ei nu respectă asumat ditamai Constituția?
Este, însă, extrem de trist că nu avem nici măcar azi conducători capabili să pregătească din timp, legal și constituțional, măsurile necesare pentru a ține țara pe linia de plutire.
Așa cum, atunci când PSD o luase pe arătură, democrația și instituțiile democrației au funcționat în România, împiedicând abuzurile, normal ar fi și esta ca ele să funcționeze și acum. Recursul la lege este ultimul care ne-a mai rămas, în timp ce recursul la abuz este primul pas spre dictatură.
Oricâte discursuri furibunde ar ține președintele, diversiuni ieftine precum furtul Ardealului nu țin loc de nimic. Nu țin de cald, nu țin de foame, nu țin locul legalității și constituționalității absolut necesare.
În ciuda declarațiilor triumfaliste și politicianiste, România stă cel mai prost dintre toate țările din regiune la numărul de decese cauzate de coronavirus. Avem atât cel mai mare număr de decese în absolut, avem și cel mai mare număr de decese la milionul de locuitori. Încălcarea Constituției, iată, nu a ajutat. Abuzurile nu au fost nici măcar eficiente.
Nepregătirea, însă, nepregătirea a fost fatală.
În 1989, decembrie, apăruse o inscripție, pe ziduri și pancarte: „Vom muri și vom fi liberi!“. La peste 30 de ani de atunci, dacă nu ne respectăm Constituția, legile și principiile, vom muri și vom fi morți. Atâta tot.
