Pe scurt, în 25 septembrie 1991, nemulțumiți de deciziile guvernului Roman, ortacii lui Miron Cozma, împinși de la spate de securiști (schemă verificată și în mineriada din 13-15 iunie 1990), au venit la București și au luat cu asalt instituțiile statului. Dacă în iunie 1990, minerii au fost aduși în Capitală cu complicitatea Puterii pentru a distruge Opoziția, de această dată a avut loc o reglare de conturi între securiștii vechi și cei noi, între promoscoviții lui Ion Iliescu și așa-zișii reformiști grupați în jurul lui Petre Roman.
Istoria acelui eveniment nu s-a descifrat în totalitate încă, însă dovada faptului că a existat o luptă în interiorul Puterii a fost evidentă în momentul în care, la plecarea de la Palatul Victoria, Petre Roman a declarat: „Credem că la SRI ar trebui să fie o persoană autentic democratică”.
Dar nu frustrările idolului de la APACA din 1991 sunt subiectul nostru, ci, în special, ceea ce a urmat după mineriadă din punct de vedere politic.
Desemnat premier de Ion Iliescu, tânărul tehnocrat/ fesenist Theodor Stolojan a demarat negocierile pentru formarea unui nou guvern. Împins de la spate de egoul său fără margini, bine „sfătuit” de câțiva SRI-iști infiltrați în jurul său sau colaboratori ai Securității din PNL (precum Constantin Bălăceanu-Stolnici și Mircea Ionescu Quintus, ambii declarați de CNSAS drept colaboratori ai fostei Securități), liderul formațiunii, Radu Câmpeanu, a decis să intre în guvern alături de FSN, urmașul politic al PCR.
A obținut două ministere și mai multe funcții de secretar de stat. Intrat la guvernare alături de „ciuma roșie”, PNL avea să părăsească Convenția Democrată în aprilie 1992 și să participe la alegeri pe liste proprii. Rezultatul? Un eșec lamentabil, PNL a rămas în afara Parlamentului și a intrat într-o perioadă de criză și de fragmentare politică.
Din această bucată de istorie a PNL, actuala conducere a partidului nu a tras nicio învățătură. E și greu, având în vedere că o parte dintre liberalii contemporani au sorginte fesenistă (vezi ex-PDL-iștii Vasile Blaga, Emil Boc, Lucian Bode) sau n-au nimic de-a face cu liberalismul (precum Nicolae Ciucă).
Așa că nu va fi nicio mirare dacă la parlamentarele din decembrie, PNL o să aibă un rezultat sub așteptări, atingerea „ciumei roșii” prin coabitarea la guvernare cu PSD-ul lui Marcel Ciolacu fiind, la fel ca în 1991, un motiv determinant pentru votanții de dreapta să evite săgeata liberală.
Fotografii: Agerpres, Hepta
Ovidiuss • 06.10.2024, 01:40
PNL este un "partid de sacrificiu", care a fost impins din 1990 incoace sa intre in tot felul de coalitii, care mai de care mai bizare, Acuma primeste nota de plata nu numai din partea PSD, dar si din "partea deviatonistilor de dreapta" ca de ex. USR, FD; PMP, Terhes, Diaconescu, Geoana etc. Toti l-au lasat in pragul prapastiei sa se arunce in prapastie la sacrificiu. Este stiut ca PSD si satelitii sau anexele lor domina tot in Romania, incl. mass media si fabrica tot felul de "Fake"uri, care mai de care mai nastrusnice ca de ex. chestia cu Johannis ca fiind chipurile un neserios, un impostor un raufacator, care incalca legile statului. Oare asa sa fie? Asa il vrea PSD et al. USR, PMP, UDMR, la sfarsit de mandat. Asa imaginea nici macar Iliescu nu a avut! Ha, Hm?!
CristianCrisan • 05.10.2024, 09:52
Problema e ca aliantele PNL-ului cu asa zisele partide dreapta de pe la noi a facut si mai mic PNL-ul in termen procentual , d-nule autor al articolului :))
ThomasVorbe • 04.10.2024, 18:53
Un articol de doi bani! O incitare pe fata! Intre mesajul acestui articol si cel al liberalilor care calca in picioare servetelele rosii din restaurante nu e nicio diferenta. Mai mult, si unul si altii isi justifica ceea ce nu inteleg prin aceeasi marota: securistii! Tare!