România, în fața unei alegeri istorice: trumpism sau europenism

Din punct de vedere ideologic și oportunist, AUR a făcut deja alegerea către trumpism. Celelalte partide parlamentare din România, care dețin în acest moment și frâiele guvernării, vor fi nevoite și ele să-și definească pozițiile. O decizie în acest sens ar putea să ne ofere și un posibil tablou al scenei politice românești din următorii ani, modul în care se vor face și desface coalițiile.

Mulți politicieni din România, printre care și președintele Nicușor Dan, consideră că scenariul unei balansări între cele două centre de putere este corect și sigur pentru noi. O așa-numită „zonă de neutralitate” între interesele SUA și UE ne-ar scuti de dispute deschise cu administrațiile de la Washington și Bruxelles. 

O astfel de poziționare pare „călduță” în acest moment, când escaladarea disputelor dintre SUA și UE n-au atins încă un punct culminant, de ruptură. Din păcate, ceea ce au sperat mulți lideri europeni, și anume că declarațiile lui Trump la adresa „Bătrânului Continent” sunt doar simple amenințări cu degetul, devin deja amenințări reale.

Disputa pe Groenlanda sau viziunile diferite pe tema războiului dintre Ucraina și Rusia sunt doar partea văzută a aisbergului care amenință să lovească în plin relația istorică SUA – Europa.

În partea mai puțin vizibilă, există dispute intense și aproape ireconciliabile pe chestiuni ideologice și economice.

Ajung doar două exemple pentru a înțelege profunzimea lor: interesele financiare ale marilor companii americane de tech și intervenția MAGA în politicile interne ale statelor UE.

E greu de știut cine va câștiga în acest război. SUA reprezintă cea mai mare putere militară și economică, UE este o mare putere economică, cu intenția de a deveni o mare putere militară (cel puțin una care să contrabalanseze Rusia).

România depinde economic de UE, iar din punctul de vedere al securității – de SUA. Întrebarea este dacă SUA mai au interes să apere România? Și care sunt costurile? În viziunea lui Trump, dacă vrei securitate trebuie să plătești…

Dacă România trece securitatea în sarcina UE, cât este ea de sigură? Are UE capacitatea de a opri Rusia, principala amenințare din zonă?

Decidenții de la București trebuie să găsească răspunsul la aceste întrebări și să ia o decizie strategică. Trebuie să hotărască de partea cui stau la masă. Numai așa poate fi luată în considerare România și eventualele acorduri sau înțelegeri între UE și SUA să nu ne lase în „no man’s land”.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE