Holbatul la interviurile politicienilor români dăunează grav sănătății

Dar pe premierul Ilie Bolojan l-ai văzut zilele trecute la TVR Info? Îți amintești ceva din ce a zis prim-ministrul? Nimic? Păcat…

Dar pe Kelemen Hunor, președintele UDMR, l-ai văzut la Digi24? La Digi sau la B1 TV? Ți-a plăcut? Ai auzit ce a spus? Nu căuta pe Google sau pe ChatGPT, ai rămas cu ceva de la Kelemen? Iarăși nimic? Păcat…

Dar pe Călin Georgescu l-ai văzut la Realitatea Plus, unde altundeva? După ce a ieșit de la poliție? De la poliție sau de la tribunal? Nu contează! Ai reținut ce a declarat? Of! Of! Of!

Dar un interviu cu vreun ministru, invitat de o televiziune, ți-a atras atenția în ultimele două săptămâni? Nu trei-patru, ci două săptămâni? Ai reținut o idee, o frază memorabilă, un cuvânt măcar, ceva ți-a rămas în minte? Chiar nimic? N-ai avut nicio revelație, n-ai trăit nicio revoltă, furie sau, dimpotrivă, un moment de admirație pentru vreunul dintre acești demnitari? Nicio înjurătură nu ți-a trecut măcar prin gând? Înțeleg că te-ai uitat la ei, ai urmărit interviurile și atât. Nicio tresărire, nicio amintire. Păcat…

Dacă ești atât de amnezic, înseamnă că ori ești spălat pe creier, ori oamenii ăștia nu au avut nimic interesant să-ți spună. Prima opțiune ți se potrivește. De ce? Pentru că presa a redactat o mulțime de știri după aceste interviuri: „președintele a declarat la Digi24, premierul a spus la TVR Info…”. 

Dacă presa a relatat, înseamnă că oamenii au spus lucruri importante. Tone de declarații ale demnitarilor varsă zilnic presa peste public. (Multe vorbe, puține fapte.) Tu ești de vină că nu le-ai reținut. Degeaba te-ai uitat la ei cu telecomanda în mână, pierdere de vreme, n-ai rămas cu nimic, telespectatorule!

Holbatul la interviurile politicienilor români dăunează grav sănătății. Nu-i mai puțin adevărat că nici cu liderii străini nu te descurci mai bine. Dacă te pun să-ți amintești ce-au spus Trump, Ursula, Zelenski sau Macron la Davos, la forumul celebru de la Davos care s-a desfășurat de curând, habar n-ai să invoci o idee. Le-ai ascultat spiciurile, dar ești blanc pe creier. Toată presa internațională a mâncat o pâine albă cu ce s-a spus la Davos. Tu n-ai rămas nici măcar cu o felie de pâine.

Poate ar trebui să urmezi un tratament medical pentru revigorarea memoriei. Cel mai ieftin este să-ți alegi niște pastile pentru memorie, sunt destule reclame în pauzele de publicitate. Stai cu pixul în mână și, când apare vreo pilulă pentru memorie, pac! – o notezi pe hârtie. Atenție să nu le încurci cu vreo marcă de supozitoare pentru hemoroizi sau un gel pentru articulații! 

Reclamele astea stupide, fără o poveste, fără umor, seamănă unele cu altele, toate personajele sunt atinse de fericire, o fericire imbecilă, se mișcă în bucătării luminoase și moderne, în livinguri cum vezi numai în filme, sunt aspiraționale și empatice – te ridici din fața televizorului să tragi un gât de coniac, să nu vomiți. Ipocrizie corporatistă se revarsă pe micul ecran în creierul tău. Bietul tău creier de telespectator!

Așadar, problema de receptare este la tine, cetățene! Tu nu reușești să reții, să înțelegi și să absorbi ceea ce spun liderii noștri politici. Ești total pe dinafară, degeaba te uiți ca un vițel, nu pricepi nimic din ce spun demnitarii noștri. Ei spun multe, foarte multe lucruri, cu ajutorul televiziunilor, lucruri de importanță națională, dar tu nu rămâi cu ceva, te zbați ca peștele pe uscat în căutarea unei idei, a unei fraze, a unui cuvânt, ești pierdut în spațiul TV cu telecomanda pe piept, mortule!

Încă nu s-a inventat tehnologia asta, dar ți-ai dori ca, în timpul unui interviu cu vreun demnitar, de exemplu cu Ilie Bolojan, să ai posibilitatea să-i vorbești și tu premierului. Moderatorul TV să te invite să-i adresezi o întrebare lui Bolojan sau să-ți permită să-i spui ceva. Iar tu, cetățean cu telecomanda în mână, să-ți ridici puțin pantalonii de pijama, să-ți aranjezi maioul și apoi să-i vorbești prim-ministrului, cât îți va permite moderatorul, să-ți spui oful. Să vedem atunci dacă Bolojan, Dan, Kelemen și alții vor înțelege ceea ce le-ai spus, dacă vor reține ceva, dacă vor pleca din studio cu vreo idee, revelație, tresărire. 

Un cetățean ca tine să se facă auzit live de politicianul venit la interviu. Asta ar însemna comunicarea cu masele, cu cetățenii, cu poporul! Dar asta este o năzărire (invenție) de-a ta, probabil ai depășit cota de coniac tot butonând telecomanda de la un interviu la altul.

Închide televizorul și vezi-ți de viață! Nu-i nimic de înțeles de la cei care apar la televizor. Viața e scurtă, numai politicienii ți-o fac insuportabilă și mizeră.     

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE