De ce AUR nu va avea soarta partidului lui Dan Diaconescu și de ce cred că peste patru ani vom avea o finală AUR-PSD
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cei care compară AUR cu PP-DD-ul lui Dan Diaconescu, prevăzând o descompunere rapidă și dispariția formațiunii în câțiva ani, se pripesc în judecata lor și nu țin cont de diferențele semnificative dintre cele două formațiuni, în pofida asemănării în privința scorului electoral și a ascensiunii rapide, scrie antropologul Valer Cosma, într-un comentariu publicat de Libertatea.
AUR au venit să stea și să crească, pentru că vor capitaliza masiv făcând opoziție unui guvern de coaliție care, conform programelor de guvernare ale USR-PLUS și PNL, precum și declarațiilor liderilor, va urmări să impună o serie de reforme radicale în timp de criză. De asemenea, jucând cartea mișcării antisistem și a intransigenței față de vechea clasă politică, cu rădăcini în comunism, AUR vor puncta electoral și prin delimitarea de PSD, adunând inclusiv ceva procente din ceea ce PSD, „răul de serviciu” cu care am fost bombardați obsesiv în ultimii ani, a pierdut și nu o să mai recupereze.
Spre deosebire de PP-DD, mai mult grup de strânsură, decât partid, AUR este în primul rând o mișcare care a reușit să reunească într-un front comun diversele facțiuni naționaliste, rămase multă vreme în afara prim-planului scenei politice.
Acum, mișcarea intră în Parlament și începe procesul de transformare în partid, având o viziune radical diferită de ce vedem în zona politică cu care ne-am obișnuit. Ei chiar sună și vor să sune profund diferit de cum sună restul partidelor, inclusiv partidele „oamenilor noi”, rezonând cu convingerile și resentimentele unei părți bune din populație.
După cum probează votul din diaspora, unde au luat în primul rând din votanții USR-PLUS, cei de la AUR au șanse mari să strângă o bună parte din roadele anticomunismului, anticorupției și fără-hoției, teme profund instrumentate politic, care au ținut loc de viziune politică și ideologie în ultimii ani.
Vor strânge de la USR-PLUS și PNL ceea ce aceștia vor pierde galopant, pe măsură ce guvernarea îi va eroda, iar scandalurile de corupție și hoție care vor însoți guvernarea îi vor prezenta în ochii electoratului radicalizat ca fiind la fel ca PSD-ul și ca toți vechii politicieni.
Vor capitaliza din plin și în rândul celor pe care criza economică în care ne scufundăm, dublată de măsurile de austeritate și accelerare a privatizării serviciilor publice, îi va arunca într-o disperare și furie fără precedent.
Retorica moralist-justițiară și soluțiile sau pseudo-soluțiile imaginate de ei vor părea preferabile soluțiilor și sloganurilor pe care le tot repetă și propun partidele de dreapta și centru-dreapta.
Următorii patru ani seamănă mai degrabă cu perioada 1996-2000, atât din cauza fragmentării scenei politice și promisiunii reformelor substanțiale (neoliberale, ca și atunci) care ne sunt promise, cât și din cauza crizei economice și sociale pe care o traversăm și care va deveni tot mai profundă în lunile viitoare.
Doar că AUR, spre deosebire de PRM-ul de atunci - animat de un naționalism preponderent de sorginte ceaușistă, catalizează energii naționaliste mult mai violente și mai cu accente mistico-religioase, de sorginte legionară. Și prinde mai mult la tineri decât la cei în vârstă, după cum reflectă votul recent.
AUR reprezintă cealaltă față a monedei justițiarist-anticomuniste a USR-ului și are potențial să prindă la straturi electorale mai largi, inclusiv în rândul electoratului pasiv, nevotant.
Cei din AUR nu sunt atât de proști politic încât să accepte să intre la guvernare în vreo formulă, știind că astfel ar rata trendul ascendent pe care intră și care-i poate propulsa în câțiva ani în postura de a da contracandidatul la turul 2 al alegerilor prezidențiale de peste patru ani, care se vor suprapune cu cele parlamentare. Și au și experiența statului în afara puterii executive.
Vor țese, vor ataca și vor prelua stindardul luptei antihoție și anticomunism, atacându-i eficient inclusiv pe cei care l-au tot fluturat în ultimii ani. Iar faptul că au în spate banii și susținerea mediatică a unui mogul precum Bobby Păunescu reflectă destul de clar ambiții mari și conexiuni solide cu mediul securistico-afaceristic autohton.
La cum arată acum, PSD-ul nu are potențialul să pescuiască în anii următori mai mult de 5-7 procente din ceea ce vor pierde partidele de centru-dreapta din viitoarea coaliție de guvernare.
PSD-ul e captiv deopotrivă intereselor clientelar-baronale și de business, cât și logicii neoliberale pe care au internalizat-o atât de puternic, încât din viziunea lor social-democrată au mai rămas doar câteva pansamente sociale, fără schimbări și măsuri de substanță.
Fără asumarea unei ideologii social-democrate clare, cu măsuri puternice de redistribuire, renaționalizare și remunicipalizare a resurselor și serviciilor publice, cu impozitare progresivă și rescrierea legii dialogului social într-o direcție care să întărească poziția angajaților în raport cu patronatele, PSD-ul va fi doar o alternativă mai blândă, din punct de vedere social, partidelor de centru-dreapta, asumat pro-business.
Și nu văd în PSD potențialul unei schimbări profunde în direcția asta, marii strategi preferând să mizeze în continuare pe erodarea partidelor de la guvernare, sperând ca apoi să revină ei în forță. Ceea ce e o capcană și o iluzie, oricâte gafe și dezastre ar provoca viitoarele guverne ale viitoarei coaliții. Zic viitoarele guverne, pentru că e cât se poate de previzibil că vor fi mai multe, iar cel care urmează să fie instalat curând nu are șanse să prindă și iarna viitoare, la ce șocuri economice-sociale se preconizează și la ce efecte vor produce măsurile sinucigașe din punct de vedere economic pe care ni le pregătesc partidele de dreapta în orbirea lor ideologică și în slugărnicia nemăsurată față de interesele patronatelor și marelui capital.
La stânga PSD-ului nu există nimic consistent și nici nu sunt șanse să se închege ceva în anii următori. Pentru că ceea ce este cunoscut în spațiul public (în anumite bule, mai precis) ca fiind grupuscule și figuri de stânga, sunt infime la nivel de influențare a opiniei publice și mai preocupate de mimat și analizat sofisticat nuanțe doctrinare și starea de fapt decât de organizat și acționat politic. Din păcate. Nu există încă potențial de a produce o alternativă vizibilă și consistentă, după cum a demonstrat din plin eșecul Demos.
Vin peste noi vremuri tulburi și grele, cu noi valuri de ură și tensiuni care vor măcina societatea.
Peste patru ani avem toate șansele să vedem o luptă care-i are în fruntea preferințelor pe cei de la AUR și pe PSD, doar că de data asta cu șanse destul de mari să iasă diferit ca în 2000.
Încă mai e mult până când vor realiza unii dintre politicieni că a tot beșteli „poporul”, că votează greșit, că nu e civilizat și, conform așteptărilor lor și a unei minorități care-i susține, că vrea și pâine pe lângă circul asigurat cu sprijinul mass-media aservite.
