De ce incidentul cu voturile de la Eurovision ar trebui să ne înspăimânte pentru viitorul politic al continentului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Finala concursului muzical Eurovision de anul aceste nu a diferit prea mult față de cele din alți ani: același fast de televiziuni de stat, ca de obicei, aceleași coregrafii, ca de obicei, aceeași mare prietenie mimată între popoarele Europei, ca de obicei. Și același entuziasm aproape deloc molipsitor.
Ce a fost diferit de data aceasta a fost modul în care s-a stabilit câștigătorul. În premieră, voturile juriilor din șase țări (Azerbaidjan, Georgia, Muntenegru, Polonia, România, San Marino) au fost anulate de organizatori și au fost înlocuite cu clasamente alcătuite în baza istoricului de vot al respectivelor țări la edițiile anterioare.
Ucraina, câștigătoarea concursului, nu a avut numai avantaje din această decizie a EBU. Din datele pe care le avem până acum, știm că în cazul anulării voturilor juriilor din Polonia și România, Ucraina a câștigat puncte, pentru că nu primise inițial 12 puncte, dar a primit după ce au intervenit organizatorii. În cazul Georgiei, însă, Ucraina a avut de pierdut. Juriul georgian acordase punctaj maxim, dar după decizia EBU, nu a mai primit decât 6 puncte.
Nu se poate spune că anularea voturilor juriilor din 6 țări a schimbat clasamentul final, dat fiind votul popular covârșitor în favoarea Ucrainei, dar despre o viciere a rezultatului votului putem vorbi. În clasamentul alcătuit în baza voturilor juriilor, Ucraina s-a clasat abia pe locul 4, după Marea Britanie, Suedia și Spania. Dacă nu ar fi fost modificate de către organizatori voturile juriilor din cele 6 țări, Ucraina ar fi putut coborî până pe locul 9, poate chiar mai jos. Discrepanța dintre votul popular și votul specialiștilor ar fi fost și mai flagrantă.
Euro-viziunea EBU
În toată această întâmplare, îngrijorări ar trebui să trezească nu faptul că Ucraina a câștigat concursul, ceea ce era previzibil de la început, indiferent de calitatea artistică a melodiei prezentate, ci modul în care EBU (Uniunea Europeană de Radio și Televiziune) a înțeles să procedeze, precum, de asemenea, și lipsa de reacție sau reacțiile ciudate ale unora dintre cei mai importanți membri ai organizației.
EBU este o organizație care reunește radiouri și televiziuni publice din țările care fac parte din zona europeană de radiodifuziune sau sunt membre ale Consiliului Europei. Majoritatea acestor televiziuni publice este deținută sau finanțată de statele din care acestea fac parte, dar nu este o regulă, în EBU fiind membre și televiziuni precum ITV sau STV din Marea Britanie, care nu sunt deținute de stat. Dar marile televiziuni și radiouri de stat ale Europei sunt acolo, de la BBC, RAI, France Television, ARD, ORF, ZDF etc. Din România, membre în EBU nu sunt decât TVR și SRR.
Tăcerea unor repere media
Ei, bine, acești membri importanți ai EBU (am numit BBC, RAI, France Television) nu doar că nu au cerut, până acum, lămuriri de la organizatori în legătură cu această anulare a voturilor juriilor din 6 țări, dar în programele sau pe site-urile lor nici măcar nu și-au informat publicul că Ucraina a câștigat Eurovisionul în urma unei proceduri nemaiîntâlnite și destul de dubioase.
Alegând să procedeze astfel, fără să ceară public lămuriri și fără ca nici măcar să informeze că au existat niște probleme, instituții precum BBC transmit că, din punctul lor de vedere, totul este în regulă. Nici Deutsche Welle, un alt important membru al EBU, aflat în proprietatea statului german, nu vede vreo problemă în modul în care s-au desfășurat procedurile de vot în cazul al cel puțin 6 țări. Mai mult, prin vocea lui Andreas Brenner Deutsche Welle explică de ce Eurovision-ul nu este o competiție muzicală, ci una politică. Așa a fost mereu, spune Brenner, și este bine că așa este.
Nu aceste afirmații sperie, căci sunt lucruri arhicunoscute, ci modul nonșalant în care domnul Brenner ne spune, de exemplu, că „spectatorii nu puteau alege altceva”. O, ba da, puteau, cel puțin în teorie. Puteau și aveau acest drept. Faptul că cei mai mulți dintre ei au ales, totuși, Ucraina ar trebui să fie rezultatul propriilor lor convingeri, nu al faptului că cineva le-a spus că nu pot vota altceva.
O paralelă politică
Finala Eurovision a fost urmărită de aproximativ 200 de milioane de telespectatori. Cam tot atâția oameni au votat în 2019 la cele mai recente alegeri pentru Parlamentul European. Ca și Eurovision, alegerile pentru P.E., din care rezultă și componența celorlalte instituții europene, sunt politice 100%, nu depind de calitatea actelor muzicale ale participanților.
Cum ar fi, deci, ca în alegerile pentru PE să intervină Comisia Europeană, de exemplu, pe post de EBU, și să anuleze voturile din 6 țări? „Am văzut noi niște iregularități în procesul de vot și am anulat voturile”, ar suna comunicatul CE, care ne-ar mai spune că voturile din cele 6 țări n-au fost complet anulate, ci au fost înlocuite cu voturi estimate la nivel european, în funcție de istoricul de vot al țărilor respective în cadrul alegerilor anterioare.
Nu vă grăbiți să spuneți că așa ceva este imposibil, pentru că nu este. Nu mai departe de anul 2004, în Ucraina au fost anulate rezultatele votului din turul al doilea al alegerilor prezidențiale, după ce SUA și state membre ale UE au anunțat că nu recunosc validitatea acestora, deși nu au fost niciodată aduse dovezi ale unor fraude semnificative.
Viitorul nu sună bine
Faptul că instituții media atât de importante precum BBC, repere aproape necontestate în lumea presei, nu reacționează deloc la ideea că în Europa anului 2022 niște voturi pot fi nu doar anulate, ci și înlocuite după cum crede organizatorul că ar fi mai bine, ar trebui să ne îngrijoreze foarte tare. Să ne înspăimânte, chiar. Pentru că este un semnal că ideea de vot în sine nu este, așa cum credeam cei mai mulți dintre noi, sacră.
Dacă o organizație atât de importantă precum EBU, care reunește instituții formatoare de opinie la cel mai înalt nivel european, poate decreta că nu-i plac anumite voturi și că le înlocuiește ca să fie mai acceptabile, viitorul construcției europene nu arată deloc promițător. Dacă asta este euro-viziunea pentru viitorul UE, putem să nu ne mai zbatem mimând democrația.
De ce să mai votăm, dacă poate decide, în locul nostru, istoricul de vot? În baza istoricului de vot din țările europene la ultimele 3 alegeri europarlamentare, Partidul Popular European nu are de ce să-și facă griji. În țările în care PPE, care dă actuale conducere a Comisiei Europene, are rezultate bune în baza istoricului de vot, să nu se mai voteze, să se meargă pe istoric. Să se voteze doar în țările unde au mai fost ceva probleme, unde au câștigat socialiștii sau ăștia mici ai lui Macron, până istoricul de vot devine acceptabil și acolo. Totul, în aplauzele unanime ale unei prese europene din ce în care mai puțin interesate să-și pună și să pună întrebări.
