De ce votează românii extremiști sau despre cauzele crizei politice din România

Respingerea candidaturilor pentru alegerile prezidențiale ale Dianei Șoșoacă și Călin Georgescu au creat o situație cu totul excepțională, fără precedent, pentru democrația românească și tocmai pentru că este o situație excepțională, argumentele nu se află în mod absolut într-o singură tabără politică. 

Dacă ești un cetățean cu spirit democratic, nu poți aproba decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale (deși ea a fost consumată mai degrabă cu un sentiment de ușurare) fără să nu iei în calcul și posibile abuzuri pe care chiar judecătorii Curții le-ar putea comite în viitor interzicând printr-o interpretare forțată a Constituției candidați care își asumă diverse teme politice. Cum decizi dacă niște declarații politice la nivel de intenție chiar vor fi puse în practică de către acel candidat care le asumă public în timpul campaniei electorale, astfel încât interzicerea acelui candidat să fie justificată din punct de vedere constituțional? Și unde ar fi limita acestui filtru? 

În același timp, în spiritul aceleiași democrații, nu poți să nu te întrebi la ce mai este bună democrația – singurul regim politic care protejează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor – dacă nu există anticorpi instituționali care să împiedice venirea la putere a unui personaj care dorește eliminarea actorilor specifici democrației și instituirea unui regim autoritar, așa cum este Călin Georgescu? 

Recomandări

Ajutat de amantă și de soție, un candidat la primărie a dat foc casei în care dormeau copiii

Fractura din societatea românească de azi este rezultatul luptei a două tabere politice, cea a actorilor politici naționaliști și izolaționiști, care invocă  în mod populist principiul voinței poporului cu scopul de a institui în România un regim autoritar și a celor care nu doresc schimbarea regimului politic și vor ca România să funcționeze în continuare în baza principiilor democrației constituționale care protejează pluralismul ideilor, pluripartidismul și separația puterilor în stat, dar care au dezamăgit profund electoratul român din cauza unui șir lung de guvernări neperformante. 

Ce e important de înțeles în această perioadă electorală sunt cauzele pentru care s-a ajuns la polarizarea fără precedent între alegătorii români, cauze care se hrănesc mai degrabă dintr-un sentiment de nemulțumire generalizată față de clasa politică românească, nu pentru că românii ar avea aplecări structurale spre extremismul politic. La fel ca în perioada interbelică, România traversează un moment de criză de leadership politic. 

Războiul hibrid, prin care trece întreaga Europă de la invazia ilegală rusească în Ucraina, a prins România extrem de nepregătită și vulnerabilă, deja fragmentată și divizată în urma agendelor politice radicale din ultimii zece ani. De la corupție sistemică, la o luptă anticorupție care ajunsese să instrumenteze dosare cu prejudicii infime de câteva sute de lei, de la fără penali în funcții publice, la lideri politici care menajează crima organizată la nivelul cel mai înalt din stat, de la pretenția unor salvatori politici imaculați la lideri compromiși care de mult ar fi trebuit să părăsească scena publică, în realitate, clasa politică românească nu a mai reușit să transmită moderație și echilibru în luptele inerente ajungerii la resurse și putere, ci mai degrabă a încurajat un joc al extremelor. Procesul de democratizare a României după aderarea sa la UE s-a consolidat prin punerea pe agenda publică a unor teme politice radicale.

Recomandări

Șefa IȘJ Timiș merge la Curtea Constituțională după ce a fost lăsată fără permis fiindcă a depășit o mașină de Poliție care „încurca circulația”

Peste aceste convulsii politice, putem adăuga cel puțin alte două probleme cronice grave: lipsa de performanță a sistemului de educație care produce analfabetism funcțional în rândul societății românești greu de egalat în UE și a școlilor militare postsovietice, și ele tot un produs al sistemului de învățământ românesc, care au format, timp de zeci de ani, cadre militare mai degrabă idioți utili ai regimurilor autoritare, nu apărători ai principiilor democratice. 

Pentru un actor ostil care dorește să destabilizeze democrațiile liberale europene, așa cum este regimul lui Vladimir Putin, România avea toate ingredientele să devină o țintă extrem de facilă. Un observator extern a putut intui ușor temele care pot crea diviziuni în societate și să „ajute” în mod discret acei lideri autohtoni cu agendă antidemocratică. Ce s-a întâmplat în România? Vulnerabilități interne, exploatate extern.

Înainte de a arunca cu piatra în cei care nu gândesc ca noi, ar fi bine să ascultăm în mod activ românii care votează actori politici de tipul Diana Șoșoacă sau Călin Georgescu. Ce anume îi atrag la ei, ce nemulțumiri au și de ce nu se mai regăsesc ei în reprezentanții partidelor tradiționale? Cea mai proastă strategie în această perioadă electorală este cea a disprețului față de cei care au ajuns să voteze actori cu agendă antidemocratică. Disprețul față de argumentele celuilalt, segregarea din rațiuni politice, lipsa de empatie față de greutățile semenilor, ruperea oricăror punți de compromis între noi și ei nu fac decât să adâncească și mai mult criza politică prin care trece România. Polarizarea poate naște monștri. 

Recomandări

Drapelul României flutură în mijlocul protestului uriaș de la Belgrad: „Ne-am inspirat de la voi!”

Iar cel care se bucură la final de această stare de fragilitate socială nu este nici votantul intern al lui Nicușor Dan, al Elenei Lasconi sau Crin Antonescu, ci doar „actorul extern”.

Fotografii: Hepta

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.