De ce vrem să știm câți bani a pierdut România din cauza anulării alegerilor prezidențiale? 

Ar fi interesant de văzut (evaluat) care au fost pierderile pe care le-a înregistrat România în această „buclă”. Nu pierderile de imagine și de credibilitate externă. Pur și simplu, câți bani s-au pierdut din cauza acestui „rateu” istoric.

Mai precis, câți investitori străini și-au blocat investițiile și le-au pus pe „așteptare”? Câte companii antreprenoriale autohtone și-au înghețat planurile de dezvoltare, așteptând să se termine (dracului) această criză…? (Cuvântul „criză” este delicat pentru clasa politică românească, mult mai potrivit ar fi „panaramă”). Câte firme s-au închis și câte și-au redus operațiunile și, fără mare zarvă, au făcut concedieri. 

Industria românească este praf și pulbere

Obsesia premierului Marcel Ciolacu privind reindustrializarea României este o gogoașă. Nici el nu e în stare s-o înghită (în particular). Industria românească este praf și pulbere.

O evaluare a pierderilor economiei românești generate de această „buclă politică” ar fi necesară pentru a vedea cât rău a putut să facă decizia, ordinul, manevra sau dictatul transmis Curții Constituționale pentru a anula alegerile prezidențiale. Un rău măsurat în bani.

Recomandări

Câți bani au costat zborurile speciale ale lui Klaus Iohannis în 11 ani (2015-2025). DOCUMENTE

O televiziune sau un alt organ de presă, care s-a plictisit să stea cu ochii pe Ciolacu, Georgescu, Antonescu, Simion, Becali (ce-au mai zis?, ce-au mai declarat?, niște futilități, desigur!), să întrebe marile companii de consultanță și audit care activează în România câți investitori străini au decis să se retragă, să mai aștepte sau să-și mute interesul (și banii) pentru România în altă parte a lumii.

Mari surprize vom avea câți au dat bir cu fugiții. Surprize care ne-ar umple de frustrare: biata Românie, toată lumea o ocolește!

Să întrebe presa care s-a săturat să mai facă propagandă sau ONG-urile obosite de proiecte de sustenabilitate și de alți cai verzi pe pereți, câte tranzacții între firmele românești au picat și câți bani s-au pierdut în această stare generală de paralizie. 

Afaceri românești care au crescut cu forțe proprii

Pentru mediul privat de afaceri, anul 2025 este încă un an pierdut. Nu e nici primul, nici ultimul pierdut din cauza mediului politic. După un 2024 care a însemnat o speranță, dar până la urmă s-a dovedit un eșec, anul 2025 este dictat de o așteptare nervoasă: hai să se închidă (dracului) această „buclă politică”! 

Există în România o zonă a mediului privat de afaceri care n-are nicio legătură sau încrengătură cu partidele politice, care nu are treabă cu finanțările de la stat, care nu trăiește și se dezvoltă în cârdășie cu mafia politică, cu serviciile sau cu statul paralel. Sunt afaceri românești care au crescut cu forțe proprii, pe munca fondatorilor, antreprenorilor și angajaților acestora. Nu au nicio intersecție cu politica. Interesul acestora este să se dezvolte și să prospere, să câștige cote de piață și să facă profituri. Aceste companii nu sunt subiecte de Breaking News când reușesc să încheie o afacere, iar managerii acestora nu doresc să se laude în presă, făcând concurență starletelor. Pur și simplu este o lume discretă, departe de atenția generală, așa cum îi stă bine unui mediu de afaceri sănătos. 

Recomandări

„Regina” contractelor cu statul: cum a ajuns Mihaela Neagu de la o benzinărie în Lehliu la peste 1.000 de contracte cu fonduri publice

Această parte curată a afacerilor din România este obligată în prezent să aștepte ca „bucla” să se închidă. Oare ce va urma după ce va fi ales președintele? Ce fel de guvern va fi după Ciolacu 2: unul reformator, pe direcția UE și SUA, sau unul suveranist, pafarist, incompetent și demagog, cu vederi ambigue spre Rusia și China?

Statul român, piedică pentru antreprenori

În viața de zi cu zi, pe care politicienii n-au de unde s-o cunoască, antreprenorii, mai mici sau mai mari, nu sunt descurajați să se dezvolte de concurență și de competitori, ca într-o piață liberă normală, ci de statul român. Mai precis, sunt blocați și bulversați de mișcările imprevizibile și haotice ale statului.

Politicile guvernelor României n-au oferit așa-numita „predictibilitate” mediului privat de afaceri. Sună frumos cuvântul „predictibilitate”, dar de mințile guvernanților încă nu s-a lipit.

Predictibilitatea în afaceri nu este un moft inventat de corporatiști, ci o realitatea obligatorie. Această așteptare crispată („oare ce urmează?”, „oare cine vine?”, „oare ce taxe ne mai pun ăștia”?) este catastrofală în afaceri, pentru că nu produce decât pierderi și stagnare.

Cum să te dezvolți așteptând? Cum să faci performanță în așteptare? Oamenii de afaceri nu-și permit să piardă timp (care înseamnă bani), spre deosebire de politicienii care au timp berechet și risipesc cu cinism timpul și banii contribuabililor.  

Recomandări

Donald Trump și Vladimir Putin au vorbit o oră și jumătate la telefon. Comunicatul lung al Kremlinului și primele reacții de la Casa Albă

În tot acest timp de așteptare, companiile trebuie să plătească impozite și taxe statului. Ce anume le întoarce statul? Nimic. Ba dimpotrivă, statul îi consideră pe antreprenori niște inamici, niște dușmani ai poporului, care fac evaziune și afaceri necurate, care urmăresc în fiecare lună, prin neplata TVA, să-și cumpere câte un iaht și să-și facă o extravaganță la Monaco.

Imaginea de ticăloși și hoți este bine înșurubată în mentalul colectiv românesc, presa a contribuit din plin la această percepție, antreprenorul fură și înșală, știm noi de ce! În fapt, firmele private duc România în spinare, și nu politicienii care n-au pregătirea nici să administreze o asociație a proprietarilor de bloc. 

În loc să-și facă planuri de dezvoltare, mediul privat de afaceri a fost obligat să se adapteze permanent la schimbările bruște și impredictibile ale cadrului legislativ. În loc să se concentreze pe creșterea afacerilor, antreprenorii stau mereu cu ochii pe costuri.

Noile taxe, reglementările care apar peste noapte, impozitele retrospective au creat o relație toxică între companii și stat. Mediul privat înjură statul, iar statul îi disprețuiește pe privați.

Cum să mai ai încredere în viitorul afacerii când statul creează și dictează un mediul plin de incertitudini și nesiguranță? Cum să-ți dezvolți afacerea când nu înțelegi nici cu avocații lângă tine o legislație confuză și haotică? Și totuși, în acest război nedeclarat oficial de către stat împotriva mediului privat de afaceri, companiile au rezistat, s-au adaptat și s-au dezvoltat atât cum au putut. 

Promisiunile politicienilor ce vizează creșteri ale PIB-ului în viitorul apropiat sunt niște minciuni (vrăjeli!) atât timp cât mediul de afaceri trebuie să lupte cu un stat imprevizibil, birocratic, lipsit de viziune, plin de mediocrități, piloși și leneși.  

Va fi mai bine după ce mediul politic va închide (cu chiu, cu vai) această „buclă”? Investitorii de orice fel (străini și români) nu vor da năvală imediat după această „închidere”. Încrederea se câștigă greu. Statul va urmări același tipar electoral: să mai dea niște bani, onorându-și interesele de partid. Are de unde, România încă n-a ajuns la fundul sacului.       

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.