Dezarmarea diplomației române?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Senatul României a adoptat fără dezbatere și vot proiectul de înființare a unui institut unic de formare profesională în sectorul public. Prin acest proiect, Institutul Diplomatic Român ar fi desființat. Articolul 1, aliniatul 2: „Institutul Național de Formare în Sectorul Public se înființează prin preluarea activității, în urma comasării prin absorbție, a Institutului Național de Administrație, Institutului Diplomatic Român, Institutului European din România și Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni, care se desființează.” La aliniatul 3, mai aflăm că proiectatul institut preia și „atribuțiile de formare și perfecționare profesională din cadrul Institutului Național de Management al Serviciilor de Sănătate, Școlii de Finanțe Publice și Vamă […] și Școlii de Fiscalitate” .
Am avea un institut unic, un institut-mamut, care ar aduce laolaltă merele cu perele, piersicile cu rândunelele și păsările cu delfinii. În afară de cuvintele „formare” și ”public”, diversitatea domeniilor subîntinse ar fi imposibil de gestionat astfel încât să satisfacă exigențele unei pregătiri calitative în fiecare domeniu în parte. Formarea în domeniul administrației publice este foarte diferită de formarea în domeniul diplomației; formarea în domeniul managementului serviciilor de sănătate este foarte diferită de formarea în domeniul relațiilor internaționale și al afacerilor europene ș.a.m.d. Diversitatea specificului fiecărei activități subîntinse de presupusul institut ar face imposibil un management coerent și calitativ. Dincolo de caracterul bizar al acestei combinații, caracterul ei practic lasă mult de dorit.
Din punctul de vedere al domeniului pe care îl cunosc, al politicii externe și al diplomației, este de-a dreptul inacceptabil ca în condiții de război hibrid și într-o situație extrem de tensionată (regională, europeană și internațională), în loc să se pună problema întăririi capacității diplomatice, se conturează desființarea premiselor unei diplomații de calitate în România, care să fie la înălțimea acestor provocări. Strategic vorbind, această propunere legislativă este o greșeală. Iar ceea ce mă miră cel mai mult este lipsa de responsabilitate cu care Comisia de Politică Externă a avizat deja acest proiect. Este esențial de notat faptul că Ministerul Afacerilor Externe nu a fost consultat cu privire la acest proiect în prealabil.
Ce mai scrie în propunerea legislativă menționată? Că institutul „avizează proiecte de acte nomative incidente domeniilor în care institutul exercită atribuții” (Art.2 punctul h)). Să înțelegem că acte normative incidente politicii externe vor fi avizate aici? Ce fel de competențe ar trebui să aibă liderul acestei structuri? Potrivit proiectului, institutul ar fi condus de un președinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vice-președinte cu rang de sub-secretar de stat. Ce fel de pregătire ar trebui să aibă acest președinte de institut? Se poate presupune că ar trebui să fie un fel de polihistor, asemenea lui Avicenna, Leonardo da Vinci sau Benjamin Franklin, un geniu universal și fac-totum. Un asemenea președinte inter- și multi-disciplinar ar trebuie să cunoască în profunzime afaceri europene, administrație publică, relații internaționale, vămi, sănătate, diplomație, finanțe, fiscalitate, industria lemnului și alte industrii. Din punctul de vedere al domeniului politicii externe și al diplomației, secretarul de stat care ar conduce un asemenea institut-mamut ar fi un generator de inconsistență și chiar de confuzie.
Ce mai scrie în proiectul de lege? Că veniturile proprii ale institutului unic se constituie, printre altele, din sponsorizări și donații ale unor persoane fizice și juridice din țară și din străinătate (Art.9, alin.5, lit. h). Cum ar fi să primească institutul-mamut donații de la Konstantin Malofeev, Vladimir Potanin, sau Ilan Șor?! Ce pregătire diplomatică strașnică ar mai primi diplomații români! Parcă văd titlul unui curs „Pacea și prietenia româno-rusă în perioada operațiunii militare speciale”! Dincolo de ironie, dacă donațiile străine ar putea avea un impact pozitiv asupra formării în domenii precum administrație publică, sănătate, varii industrii etc, donații externe pentru programe de pregătire diplomatică și activități de politică externă ar trebui privite cu cea mai mare precauție. În fapt, nu ar trebui acceptate. Activitatea diplomatică vizează domeniul suveranității și securității statului român.
Toate statele europene, precum și majoritatea statelor membre ale ONU au instituții dedicate pregătirii profesionale a diplomaților, care funcționează fie în interiorul ministerelor afacerilor externe, fie autonom dar strâns legat de aceste ministere. Ce state nu au institute dedicate pregătirii diplomatice? O cercetare sumară ne arată că statele mici, sărace, instabile politic, care au un serviciu diplomatic foarte redus, nu au institute dedicate. Exemple tipice pentru această situație sunt: insule mici precum Tuvalu, Nauru, Palau, unele state africane care au capacitate statală limitată sau state fragile precum Sudanul de Sud sau Somalia. Totuși, cele două din urmă au început un proces de construcție a unor institute diplomatice proprii. Partenerii și aliații noștri au o infrastructură foarte puternică pe dimensiunea educațională și de cercetare, incluzând institute specializare, centre de cercetare, think-tanks, institute de pregătire de nișă. Înțeleg că în România nu se poate acest lucru, că suntem în perioadă de austeritate, că trebuie să facem schimbări. Dar schimbările pe care vrem să le facem ar trebui să fie în bine și nu în rău.
Pentru că am lucrat anul acesta cinci luni în Kiev, am avut posibilitatea să cunosc mai bine instituțiile ucrainene. Pot mărturisi că am fost uimită, în sensul bun al cuvântului, de importanța acordată Academiei Diplomatice a Ucrainei – de la seria de cursuri adaptate la nevoile diplomației ucrainene curente la colaborarea strânsă cu MAE ucrainean, la clădirea impozantă aflată în proximitatea Ministerului Afacerilor Externe. Știu că în România tindem să credem că nu avem ce să învățăm de la vecinii mai puțin norocoși geopolitic decât noi – ucraineni, moldoveni etc. Totuși, dacă ne gândim serios, avem ce învăța.
Nu poți avea o diplomație de calitate dacă nu oferi o pregătire de calitate diplomaților și o carieră predictibilă bazată pe merite. Și pentru că eu cred că avem ce să învățăm de la vecinii estici, am să-l citez pe fostul ministru al apărării moldovean, Anatol Șalaru, care în emisiune cu Vitalie Cojocari spunea că președintele rus își creează o armată în România care organizează diverse acțiuni hibride pe teritoriul nostru. Aș adăuga că inamicul de la est are asemenea armate deja plantate în probabil toate țările Uniunii Europene. În acest condiții, noi în România desființăm Institutul Diplomatic Român?! Ne dezarmăm singuri în fața inamicului?!
România a avut o Academie Diplomatică de calitate, care a funcționat trei ani (2002-2005). Am cunoscut câțiva diplomați de mare valoare care au absolvit cursurile de un an ale acestei Academii, inclusiv ambasadori de anvergură care acum ne reprezintă țara în străinătate. În 2005 a luat ființă actuala formă a Institutului Diplomatic Român prin HG 880/28 iulie 2005, care a preluat atribuții ale Academiei Diplomatic și ale Institutului Român de Studii Internaționale (IRSI), ambele încetându-și activitatea. În momentul în care am preluat eu conducerea Institutului Diplomatic Român, cursurile de pregătire în domeniul diplomației și relațiilor internaționale de un an își pierduseră atât durata, cât și acreditarea dată de Ministerul Educației. Subiectul funcționalității și a imperativului restructurării în domeniul pregătirii diplomatice va fi tratat în alt articol.
Deocamdată, voi reveni la proiectul de lege care a fost aprobat tacit de către Senatul României, cu un sumar al întrebărilor pe care le propun spre reflecție membrilor responsabili ai Parlamentului României.
- Cum va fi asigurată poli-pregătirea secretarului de stat care va conduce acest institut-mamut? Ce fel de CV ar trebui să aibă? De la cunoștințe privind pregătirea în domeniul industrial la diplomație, de la specializarea în studii administrative la expertiză în vămi, sănătate, fiscalitate, relații internaționale și studii europene. Cum?
- Cum se vor derula relațiile României cu institute diplomatice din Europa și din lume? Cine va participa în calitate de lider al părții diplomatice din institutul-mamut?
- Ce fel de acorduri bilaterale vor fi semnate? Institutele diplomatice omoloage semnează asemenea acorduri în mod uzual.
- Cum va fi asigurată relația dintre pregătirea diplomaților prin cursurile oferite de institutul-mamut și cariera diplomatică?
- Cum va gestiona acest presupus institut cursuri de pregătire cu diplomați străini din țări ale lumii în raport cu care decidenții de politică externă consideră că este important să cultivăm relații apropiate?
- Cine va reprezenta România în cadrul Academiei Diplomatice a Uniunii Europene (EUDA) în calitate de director al Institului Diplomatic din România?
- Cum se vor împăca donațiile din străinătate oferite institutului-mamut cu exigența independenței politicii externe românești?
În măsura în care cunosc IDR-ul (am fost director general între august 2022 – februarie 2025), consider că am datoria de onoare să spun ce cred legat de această încercare de desființare a singurei instituții românești specializate în domeniul pregătirii diplomaților. Înțeleg nevoia de reformare a administrației publice și sunt de acord cu ea. Dar dacă reformăm, să reformăm în bine și nu în rău. Să folosim această oportunitate pentru a schimba lucruri care nu merg bine astfel încât să optimizăm instituțional diplomația română, nu să o dezarmăm.
Foto: Inquam Photos / Mălina Norocea
radutatii 09.10.2025, 18:14
Autoarea articolului pleacă de la premiza, greșită cred eu, că Institutul Diplomatic Român a produs diplomați de calitate. Fiindcă realitatea ambasadelor noastre nu confirmă asta. Faceți un sondaj în social-media printre "beneficiarii" serviciilor acestor ambasade și vă veți convinge. A, că există și excepții, ca peste tot, e adevărat. Dar doar întăresc regula.
parpalache 10.10.2025, 19:46
Fara o industrie puternica,nu ai o aparare(armata), puternica!Iar fara cele doua, diplomația e ...pentru alții!