Alaska și jocul nemilos al marilor puteri

În Alaska, Moscova vrea să cristalizeze avantaje fără costuri excesive, iar Washingtonul un rezultat care poate fi anunțat inclusiv cu parfum de Nobel pentru pace. Această tensiune poate duce la compromisuri fragile.

În acest context, Moscova vizează patru dividende: ieșirea din izolare; negocierea de la egalitate cu Washingtonul; mutarea presiunii asupra Kievului (prezentat deja de POTUS ca un obstacol în calea păcii); divizarea frontului occidental. 

Obiectivul imediat este de a-l convinge pe Trump să-l împingă pe Zelenski să accepte sacrificii teritoriale fără alte lupte. Putin știe că trebuie să facă câteva concesii limitate, dar gândește pe termen mediu și lung. Poate folosi summitul pentru a câștiga timp, a-și consolida cuceririle și a crea condiții pentru a relua inițiativa. Țintește readucerea Ucrainei în zona de influență rusească, transformarea țării vecine într-un fel de Belarus: formal independentă, dar controlată în esență.

Pe de altă parte, pentru Trump, Ucraina este doar un pretext dintr-un joc mai amplu cu Rusia, care include piese grele precum Orientul Mijlociu, energia, Arctica în curs de dezgheț, Iranul, India și China. El are nevoie de un succes imediat, pe care să-l poată etala ca trofeu politic intern pentru a-și reface imaginea prăbușită în sondaje: tot un armistițiu, chiar și la un preț exorbitant. 

Poate slăbi din sancțiuni pentru a găsi oportunități. Instinctul său de afacerist atroce și stilul non-conformist, care anulează cutumele diplomatice, lasă loc de orice. 

Excluderea lui Zelenski este un alt mare semnal de alarmă: securitatea și suveranitatea riscă să fie decise de alții. Mesajul global este că forța dictează. De aceea Kievul, susținut de țările europene, i-a strecurat lui Trump la consultările din această săptămână ideea unui armistițiu necondiționat, bazat pe trei piloni: verificarea independentă, aplicarea sancțiunilor în caz de încălcare și ajutor militar nenegociabil. 

Europa se află și ea la răscruce. Spectatoare la spectacolul lumii, ciuntită, fără orizont ca broker de securitate. Cu lideri slabi, contestați puternic de electorate, inabili în a găsi soluții decente la probleme stringente. Obosiți de război și sărăciți de taxe umflate, obligați să cotizeze pentru energie scumpă și pentru înarmare inutilă, cetățenii de pe Bătrânul Continent au ajuns la limita răbdării. 

O arată voturile acordate suveraniștilor care contestă în forță actualul establishment. Pe undeva, duritatea lui Trump le-a arătat exact unde le e locul privilegiaților de la Bruxelles – în niciun caz la masa marilor tratative.

În mod evident, problema depășește granițele Ucrainei: dacă se acceptă principiul că frontierele se schimbă cu forța, semnalul transmis puterilor revizioniste este unul de încurajare. Diferitele declarații ale lui Trump cu privire la posibile „schimburi de teritorii” au declanșat îngrijorare în Ucraina și în întreaga Europă. 

De altfel, administrația SUA a dat deja destule semne de revizionism: de la revendicările asupra Groenlandei și Canadei, până la pretențiile asupra Canalului Panama.

Tabloul geopolitic global arată că sistemele politice și economice se află într-o criză profundă, în aproape fiecare parte a lumii. Peste tot, dezechilibrele par să se alimenteze reciproc, favorizând un sentiment generalizat de dezorientare. Politica tinde să fie în principal în mâinile unor „bărbați puternici” care par să considere principiile democratice și echitatea în relațiile interne și internaționale un obstacol inutil în calea deciziilor lor.  

Lumea de mâine poate fi mai bună? E greu de crezut cât timp lăcomia e tot atât de veche pe cât este umanitatea.

Foto: Shutterstock

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE