După alegeri: Poruncile lui Iosif Brodski
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După perioada de alegeri, am decis să mă retrag o săptămână spre Bucovina: o nevoie enormă de odihnă şi ieşire din zona politică. Toţi avem nevoie de puţină dezintoxicare. Are şi noul președinte nevoie de asta, căci vor veni vremuri mai grele: aşteptăm cu nerăbdare noua echipă şi noul guvern, ca să avem ce discuta şi analiza. Îi dorim succes şi sperăm cât mai puţine ocazii de critică - că asta e meseria noastră.
Mi-am luat cu mine mai multe cărţi, dar şi un volum de Brodski, că aici e vreme de ploaie.
Cu Iosif Brodski am făcut cunoștință când aveam 17 ani. Întâi m-am îndrăgostit, după care m-am distanțat, pe urmă m-a iritat după care ne-am reîmprietenit, dar ca niște oameni maturi. Îl citesc cu un ochi critic. Poezia lui o citesc ca pe un exercițiu de limbă - am o parte care-mi place mult, alta nu. Dar limba lui e puternică, iar mintea sclipitoare și liniștitoare. Eseurile? Nu suntem din aceeași familie, doar rude apropiate pe alocuri: e multă lumină, claritate, luciditate și cumva vine din 60.
Dar în drum spre Bucovina citeam câteva eseuri - netraduse la noi, din păcate. Oricum e tradus puțin chiar și poezie. Iată un mic text pe care-l traduc la prima mână. Cum sună dinspre generația ’60-’70...
Are ceva zen - liniștitor chiar dacă a cunoscut multă nedreptate: „pădurea este doar o mică parte a polenului”.
-
Poruncile lui Iosif Brodski...
...Evitați să vă atribuiți statutul de victimă. Oricât de dezgustătoare ar fi situația ta, încearcă să nu dai vina pe forțele externe: istoria, statul, superiorii tăi, rasa ta, părinții tăi, faza lunii, copilăria ta, felul în care ești pus pe oliță - meniul este vast și plictisitor.
În momentul în care arunci vina pe ceva, îți subminezi propria determinare de a schimba ceva și sporești vidul de iresponsabilitate pe care demonii și demagogii sunt atât de încântați să-l umple, căci o voință paralizată nu este o bucurie pentru îngeri.
În general, încercați să respectați viața nu doar pentru plăcerile ei, ci și pentru greutățile ei. Acestea fac parte din joc, iar partea bună a lor este că nu sunt o înșelăciune. Ori de câte ori sunteți disperați sau în pragul disperării, când vă aflați în necazuri sau în dificultăți, amintiți-vă: viața este cea care vă vorbește în singura limbă pe care o cunoaște bine.
...Să știi să ierți. Lumea în care am intrat nu are o reputație prea bună. Nu este un loc plăcut, după cum veți descoperi în curând, și mă îndoiesc că va fi mult mai plăcută până când o veți părăsi.
Cu toate acestea, aceasta este singura lume disponibilă: nu există alternativă și, chiar dacă ar exista, nu există nicio garanție că ar fi mult mai bună decât aceasta. Așa că încercați să-i ignorați pe cei care ar încerca să vă facă viața mizerabilă. Vor fi mulți dintre aceștia - atât în poziții oficiale, cât și autoproclamați.
Ceea ce fac detractorii tăi își ia semnificația sau importanța din modul în care reacționezi la ei. Așa că treceți prin ei sau pe lângă ei ca și cum ar fi mai degrabă o lumină galbenă decât una roșie. În acest fel vă veți scăpa celulele creierului de emoții inutile. Schimbați canalul: nu puteți împiedica această rețea să emită, dar puteți cel puțin să-i reduceți audiența.
...Concentrează-te pe precizia limbajului tău. Încercați să vă extindeți vocabularul și tratați-l așa cum vă tratați contul bancar. Acordați-i multă atenție și încercați să vă măriți dividendele.
Scopul este de a vă permite să vă exprimați cât mai complet și mai precis posibil. Pe scurt, obiectivul este echilibrul dumneavoastră. Căci acumularea de nevorbit, de nevorbit corect, poate duce la nevroză.
Pentru a evita acest lucru, nu trebuie să vă transformați într-un șoarece de bibliotecă. Trebuie doar să vă cumpărați un dicționar și să îl citiți în fiecare zi și, uneori, cărți de poezie. Acestea sunt destul de ieftine, dar chiar și cele mai scumpe dintre ele costă mult mai puțin decât o vizită la un psihiatru.
...Încearcă să fii bun cu părinții tăi. Dacă asta sună prea asemănător cu „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", îmi cer scuze. Tot ce vreau să spun este să încerci să nu te răzvrătești împotriva lor, pentru că, cel mai probabil, ei vor muri înaintea ta, așa că te poți scuti cel puțin de această sursă de vinovăție, dacă nu de durere.
Dacă trebuie să vă răzvrătiți cu toate chestiile alea de genul „nu vreau de la voi un capăt de ață”, răzvrătiți-vă împotriva celor care nu sunt atât de ușor de rănit. Părinții sunt o țintă prea apropiată (ca și frații, surorile, soțiile sau soții, de altfel). Distanța este atât de mică încât nu ai cum să ratezi.
...Încercați să nu vă bazați prea mult pe politicieni. Nu atât pentru că sunt lipsiți de inteligență sau necinstiți, așa cum se întâmplă cel mai adesea, cât din cauza amplorii muncii lor, care este prea mare chiar și pentru cei mai buni dintre ei. Ei pot reduce într-o oarecare măsură relele sociale, dar nu le vor eradica. Oricât de substanțială ar fi îmbunătățirea, aceasta va fi întotdeauna neglijabilă din punct de vedere etic, deoarece vor exista întotdeauna cei - cel puțin o persoană - care nu vor beneficia de ea.
Lumea este imperfectă. Nu a existat și nu va exista niciodată o epocă de aur. În lumina acestui lucru - sau, mai degrabă, în întunericul lui - trebuie să vă bazați pe bucătăria internă, adică să conduceți lumea pe cont propriu. Dar chiar și în limitele propriei plăcinte, trebuie să te pregătești pentru faptul că, după toate probabilitățile, va trebui să guști în egală măsură atât binecuvântarea, cât și dezamăgirea.
...Încearcă să fii modest. Suntem deja prea mulți, iar în curând vor fi mult mai mulți. Această bătălie pentru un loc sub soare se face neapărat în detrimentul altora. Doar pentru că trebuie să calci pe bătătură pe cineva, nu înseamnă că trebuie neapărat să stai pe umerii lui. Așadar, dacă vrei să devii bogat, sau faimos, sau ambele, cărare bătută, dar nu te dărui în totalitate acestei pasiuni.
Amintiți-vă întotdeauna că există mereu cineva alături de voi - aproapele vostru. Nimeni nu vă cere să îl iubiți, dar încercați să nu îl deranjați prea mult și mai ales să nu-l răniți. Cel puțin, încercați să vă amintiți că de undeva, de departe - de dincolo de stele, din adâncurile Universului, poate din capătul opus al Galaxiei - a venit rugămintea de a nu face acest lucru, precum și ideea de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți.
Foto: Shutterstock
