Festivalul Khetane – Untold-ul celor fără susținere și fără resurse din ghetoul Clujului de la Pata Rât

Orice oraș mai nou vrea să aibă un Untold – emblema ”orașului de succes”, icoana clasei de mijloc românești. Însă fiecare oraș ascunde multe răni. Clujul are Pata Rât – oamenii care locuiesc în groapa de gunoi.

În Cluj merg bine proiectele culturale tip mari festivaluri – cum e Untold. Care, în esență, sunt nu evenimente culturale, ci mașinării de marketing și produs bani. Eu nu spun că acest tip de eveniment nu trebuie să aibă loc: dar pentru un oraș ca și Cluj-Naapoca el este un soi de altfel de „iad” – precum cartierele exclusiviste. 

Adică nu e pentru cetățeni, ci pentru business. De oamenii de acolo primăria nu se ocupă. Dovadă că nici azi nu s-a găsit mărunțiș în bugetul orașului pentru Pata Rât – rana ascunsă a orașului. Rana Clujului pe care administrația o ignoră – ”oamenii gunoiului” nu aduc profit, nu contează. Dar gunoiul e al ”lumii bune”. 

Untold-ul din ghetou

Zilele acestea am primit de la organizatorii unui festival în Pata Rât o invitație la festivalul: Khetane – un Untold al celor fără susținere și fără resurse. Acesta se desfășoară în perioada 12-14 august.

Organizatorii se prezentau așa (programul aici):

Recomandări

Cum încearcă jandarmii din Dosarul „10 August 2018” să scape de acuzații. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile îl acuză pe procurorul care a deschis ancheta că a participat la protest

”Khetane este un festival non-comercial. Îl vrem onest și real, ceva pentru noi. Pentru noi TOȚI.  Vrem să ne vedem, om cu om. Vrem să-l facem împreună. 

Vom avea concerte. Dezbateri. Proiecții de film. Prezentări de modă. Activități pentru copii. Expoziții.

Mergem la rădăcini. Îl facem din nimic. Cât băgăm, atâta iese. Ajută-ne și tu. Să ne hrănim artiștii. Să ne transportăm artiștii. Să punem scena. Contăm pe noi. E vorba de umanitatea noastră. 

E un alt fel de joc. Orice comparație cu alte festivaluri e inutilă. Și dacă am vrea, nu am putea să dezvoltăm un discurs triumfalist. E incompatibil cu existența noastră. 

Refuzăm să suprapunem acest nivel de fals pe o comunitate reală, care face parte din orașul de cinci stele, deși e mereu trecută cu vederea. Nu ne vom preface că în jurul nostru totul e frumos și bine. În jurul nostru e un ghetou. 

Refuzăm să definim succesul după standardele capitalului. Redefinim succesul ca onorabil și echitabil. Mai este speranță. 

Recomandări

Paradoxul energetic românesc: vara cumpărăm energie la prețuri foarte mari, iarna exportăm la valori de trei ori mai mici. Care sunt cauzele

Cei care ne vom întâlni acolo, ne deosebim radical și ne asemănăm radical. Ceea ce ne desparte, ne și unește.  

Vrem incluziunea reală. Vrem planificatul și spontanul. Vrem să ne exprimăm identitatea. Demnitatea. Vrem să ne distrăm. Și vrem să vii și tu!”.

Iar cetățeni ai Clujului l-au invitat și pe domnul primar Emil Boc la Khetane, festivalul comunităților din Pata Rât.

Pata Rât vs „ghetourile de lux”

Zilele acestea Vlad Odobescu & Raul Ștef fac o serie despre Clujul imobiliar în Scena 9. Ultimul interviu cu arhitectul clujean Eugen Pănescu e foarte bun. Ceea ce eu numesc ”ghetoul de lux” explică Eugen perfect:

”Scena 9: Spuneai la un moment dat că trebuie să fim suficient de revoltați pentru a ajunge la normalitate. Suntem în punctul ăsta acum?
Eugen Pănescu: Răspunsul e cu siguranță «da». Dar supărarea în sine nu e suficientă. Supărarea te face să te uiți în jur și mai ales să te uiți la viața proprie. Nemulțumirea nu a produs însă și empatie, ba chiar a produs efectul contrar empatiei. Fiind supărat pe situația ta, îți dorești ca alții să-ți elibereze locul: săracii să plece altundeva. Și ăsta e din păcate un discurs la nivelul primarilor, inclusiv al primarilor „campioni” din țară. 

Recomandări

Revoltă pentru pâine în România comunistă. Cum a fost reprimat cu focuri de armă protestul minerilor din Motru, în octombrie 1981

Mi se pare complet rușinos să ai conducători de orașe care încurajează tipul ăsta de discurs. «Centrul este pentru cine își permite». «Nu îți permiți să stai în centru, pleacă». «Ești bătrân, poți să pleci». «Se va regenera zona și o să plece toți săracii». «Scoatem țiganii din centru». E o suită de citate înfricoșătoare, care reflectă nu numai părerea unei persoane care este temporar primar, ci o opinie mai generală, e o dovadă de lipsă de empatie și arată o creștere a intensității sentimentelor negative față de ceilalți, odată cu înrăutățirea situației proprii.

Asta e o problemă socială în creștere. Să nu te mai uiți urât la vecinii tăi – cred că asta nu se rezolvă decât în foarte mult timp și cu o bunăstare generalizată. Avem aceste comunități închise, gated communities, aflate în zona de periferie sau în zona periurbană, în zona metropolitană. 

Se cheamă toate „village”, eventual alături de „green” sau „sunshine”. Și îți promit două chestiuni: prima e că există un mediu de calitate, apoi — filtrarea vecinilor, îți spun că o să ai în jur oameni de categoria ta. Ești și tu filtrat și te simți mândru că aparții sau că ai putea să fii primit într-o astfel de comunitate, care e total falsă și are toate bazele greșite. 

Bineînțeles că ești muls de bani și ești fericit să plătești 400.000 de euro pentru o locuință de 120 de metri pătrați, numai pentru că ești într-un „village” cu străini și oameni bogați care au o școală Montessori și mai știu eu ce altceva. Și produci o segregare socială care e de o naivitate și de o obtuzitate terifiantă. 

Mi se pare că va avea niște consecințe destructive pentru copii, pentru că nu-i de ajuns să crești ca într-o tabără, izolat și segregat de societate, când ar trebui să înveți să fii o persoană confruntată cu aspectele diferite ale vieții. Nu poți să ții copilul în eprubetă, e o formă de obtuzitate și egoism care pe mine mă sperie. Înțeleg motivele, dar mi se pare că e atât de greșit și mi se pare că asta e o consecință a scăderii calității vieții în oraș, care alungă oamenii și îi împinge în brațele acestor inginerii sociale.”

Foto și Video: Festivalul Khetane

Urmărește-ne pe Google News