Furtul de tezaur ca furt de identitate și legitimitate: Coiful dacic element central în alegerile ce vin

Furtul coifului de la Coțofenești și al altor podoabe antice de aur e un eveniment regretabil. Efectele lui însă pot fi nebănuite. Foarte interesant acest furt - nu furtul în sine: astea se întâmplă peste tot în lume. Ci efectul acestui furt.În acest caz pentru români furtul tezaurului este interpretat ca un furt de identitate și legitimitate.Are ceva din mitul lui Cain și Abel - dar mai ales din mitul gemenilor Iacov și Esau: lupta pentru identitate și legitimitate.De ce? Asta ține de felul în care este construit imaginarul colectiv. Iar acest „artefact” are un rol de icoană imaginară foarte puternic. Eu recunosc că nu am crezut că e atât de puternic: dar astea sunt semnele care vin din reacții.Furtul tezaurului făcut de ruși, de exemplu - „tezaurul furat de ruși” - avea o funcție diferită, era furtul unei acumulări istorice: o valoare imensă, dar nu o valoare cu rol de identitate și legitimitate. Poate puțin „cloșca cu puii de aur” - o fărâmă de identitate. Și a rămas profund în memoria colectivă – ca o traumă istorică.Icoana asta dacică - coiful dacic cu brățările - are însă ceva profund legat de acest ultim mit: ceva legat de identitate și legitimitate istorice. Aici adevărul istoric nu contează: constructul ideologic e prim.Toată mitologia și imaginarul acestui obiect precum și conexiunea cu locul, originile, strămoșii etc - adevărul istoric, repet, aici puțin contează căci trăim în mit și simbol - face ca acest furt să fie văzut ca un furt cu o semnificație politică imensă.