Ideile au consecințe. De ce drama lui Alexandr Dughin dezvăluie fisurile adânci ale regimului Putin

Moartea fiicei lui Dughin într-un atentat cu mașină-capcană, organizat lângă Moscova, a ocupat imediat atenția mediatică internațională. De aproape trei decenii, ideologul lui Putin s-a identificat cu doctrina eurasianistă. După el, Rusia reprezintă puterea care stăpânește legitim – sau ar trebui să o facă – toată emisfera nordică. Rușii sunt adevăratul popor ales să salveze valorile tradiționale, premoderne. Numai ei pot stopa capitalismul global, această demonică invenție americană. Lumea monopolară de după URSS va face loc unei încleștări finale: pe de o parte, elitele transnaționale ale globalizării, pe de alta, națiunile suverane, conduse de Rusia. 

Ca orice idei-forță, bazate pe viziunea apocaliptică a conflictului dintre civilizații (sau paradigme geopolitice), și cele vehiculate de Alexandr Dughin suferă de maniheism, adică văd lumea în alb-negru. O asemenea gândire practică simplificările radicale cu ajutorul cărora ideologia extremistă – de orice fel – transformă complexitatea istoriei umane într-o schemă deopotrivă infantilă și dogmatică. Aici e Binele, acolo, Răul. Confruntarea lor nu lasă loc de nuanțe și amânări. Iar tabăra „noastră”, întărită printr-o vocație providențială, va învinge Molohul apostat al Occidentului decadent.  

Doctrina eurasianismului e un mixaj postmodern de nazism, bolșevism, panslavism și ortodoxism. Nu are nimic original, nici măcar în vehemența cu care e predicată. Însă n-a rămas fără urmări. Direct sau tacit, regimul lui Putin a îmbrățișat această ideologie și acționează în numele ei.

De la conflictele „înghețate”, până la invadarea masivă a Ucrainei, politica postsovietică a Rusiei nu face decât să testeze ideile extremiste formulate de Dughin, care și-a creat între timp o rețea internațională de acoliți, pe toate continentele. 

Dughin era cel vizat în atentatul căreia i-a căzut victimă fiica sa. Nu vom ști prea curând ce s-a petrecut cu adevărat, pentru că nicio anchetă obiectivă și independentă nu poate avea loc în Rusia lui Putin. Trebuie deci să ne mulțumim cu diverse ipoteze de lucru.

Prima supoziție este că FSB – care deține monopolul terorismului de stat din Federația Rusă – e divizat. O facțiune anti-Putin a dorit să trimită un mesaj colateral, prin eliminarea „creierului”. A ucide ideile lui Putin înseamnă a-l deposeda pe tiran de puterea sa ideologică și a tempera entuziasmul adepților săi necondiționați. Dar la fel de bine se poate ca o facțiune de duri, pro-Putin, să-și fi propus transformarea lui Dughin în martir, pentru a justifica escaladarea conflictului din Ucraina. Odată prefăcut în erou al „cauzei” (pe care n-o mai putea alimenta, întrucât ideile eurasianiste sunt deja pe piață și nu mai pot evolua), un Dughin mort se putea dovedi mai valoros decât un Dughin în viață. 

Ipoteza că Ucraina ar fi organizat atentatul e complet neserioasă. Ucraina are nevoie de o victorie militară care să-i elibereze teritoriul, să-i asigure suveranitatea, să-i permită reconstrucția economică și să-i deschidă calea spre integrarea în UE (și probabil NATO). N-ar fi câștigat nimic dintr-un asasinat care, iată, poate fi întors de propaganda rusă împotriva ei. 

De fapt, dacă vrem să ne apropiem de adevăr, va fi suficient să întoarcem pe dos concluzia „oficială” la care vor ajunge autoritățile de la Kremlin. Din primele comentarii apărute în presa rusă, mi se confirmă ipoteza că actul terorist a fost pus la cale de nucleul dur al cercului putinist. Reprezentanții acestui grup urlă acum că „a fost depășită o linie roșie” și că Ucraina trebuie realmente rasă de pe fața pământului.

Crimele comandate de Putin împotriva opozanților săi – fie oligarhi rebeli, disidenți sau voci ale societății civile – erau OK. Însă acum, „opoziția” a întrecut orice măsură și logica răzbunării se poate dezlănțui fără opreliști. De parcă tot ce s-a petrecut sub ochii lumii de la 24 februarie încoace n-ar fi sfidat deja, la o scară amețitoare, toate regulile imaginabile!  

Mai există o evoluție posibilă. Alexandr Dughin e cutremurat atât pentru că știe că el era ținta, cât și pentru că nu și-a putut salva de la moarte propria fiică. El poate deveni mai radical decât a fost până acum sau se poate trezi la realitate.

Într-o situație tragică, precum cea în care se află, gânditorul ar putea realiza, în fine, că ideile au consecințe și că oricine predică violența îi cade victimă mai devreme sau mai târziu. Dacă nu din respect pentru libertatea reală a gândirii – pe care ideologia sa extremistă le-a interzis-o atâtor altora – Dughin ar putea renunța la expunerea obscenă a instigărilor sale la genocid măcar dintr-un banal instinct de conservare… 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE