Încurajat de Trump, Netanyahu consideră grațierea sa o obligație a întregii societăți israeliene

În sarcina exclusivă a lui Herzog stă grațierea premierului Benjamin Netanyahu. Cererea – deși declarase că nu o va înainta (obligat fiind ca, în felul acesta, să își recunoască vinovăția) – a fost depusă, totuși: un document de 111 pagini, semnat de avocatul său, Amir Hadad.

Traseul procedural poate dura săptămâni: odată depusă cererea la Departamentul Juridic al Cabinetului Prezidențial, aceasta este transferată Ministerului Justiției (Departamentul Grațieri). În acest stadiu, autorități juridice își prezintă punctele de vedere, care se vor întoarce la Departamentul Juridic al Președinției și ar trebui să fundamenteze decizia președintelui.

Prima declarație a lui Herzog după primirea cererii a fost făcută ieri, „impulsionată” și de demonstrațiile antigrațiere desfășurate duminică în fața casei sale: „Voi lua în considerare doar binele statului și al societății israeliene, având în vedere exclusiv interesele Statului Israel (…). Retorica violentă nu mă influențează”. Poate retorica străzii nu, însă solicitările apăsate ale președintelui Trump nu le poate ignora.

Nici pe cea din 13 octombrie, afirmată puternic în plenul Knessetului, nici scrisoarea oficială trimisă de la Casa Albă o lună mai târziu: „Vă cer prin prezenta să-l grațiați pe Benjamin Netanyahu, care a fost un prim-ministru formidabil și decisiv în timp de război și care acum conduce Israelul către o perioadă de pace”. Oricare ar fi răspunsul președintelui Itzhak Herzog, va adânci și mai mult falia din societatea israeliană.

Înclin să cred că grațierea se va produce în regim de urgență, mai ales la presiunile Magicianului din Biroul Oval, care – într-o discuție telefonică purtată ieri cu Netanyahu – i-a făcut o invitație la Washington în viitorul foarte apropiat, pentru a decide împreună destinul Orientului Mijlociu, excluzând implicit posibilitatea ca Indispensabilul Bibi, grațiat, să se retragă din viața politică. Gând la gând cu bucurie: și premierul afirmase că își mai dorește un mandat, al șaptelea.

De atlfel, textul documentului prin care i se cere grațierea președintelui Herzog este străbătut de ideea că țara stă pe umerii Providențialului Bibi. Tonul și argumentele cererii l-au determinat pe jurnalistul Gidi Weitz de la cotidianul „Haaretz” să o califice drept „cea mai îndrăzneață cerere înaintată vreodată”.

Trecând peste faptul că în dosarele de corupție ale lui Netanyahu (trei) nu există o sentință definitivă, condiția obligatorie pentru a cere totuși grațierea, conform legislației israeliene, este de a recunoaște faptele pentru care soliciți să fii iertat. „Nu e nimic, pentru că n-a fost nimic”, a declarat premierul de câte ori a fost chestionat despre dosarele sale de corupție, pe care le-a considerat în permanență ca „dosare politice”, iar demersurile Justiției ca pe o „vânătoare de vrăjitoare”.  

Nici cererea de grațiere înaintată președintelui nu admite vreo vinovăție, dimpotrivă. Îl victimizează și eroizează în același timp pe petent și transformă demersul dintr-o favoare într-o obligație exercitată în numele întregii societății israeliene, o datorie, răsplata firească pentru „enormele contribuții publice” ale premierului Netanyahu. În document se mai subliniază (conform presei israeliene) că grațierea va reprezenta momentul astral de „vindecare” a societății.

Pe lângă multe altele, conexate cu acțiunile coaliției aflate la guvernare de subordonare politică a Justiției, grațierea premierului Netanyahu va constitui și un precedent periculos în ce privește impunitatea liderilor.

Societatea israeliană a dovedit că are destui anticorpi cu care să lupte împotriva maladiilor democrației. Cum va motiva președintele Itzhak Herzog „binele statului” rămâne de văzut.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE