Se alege între Iohannis și Orban

Avem doi candidați, Orban și Cîțu. Fiecare reprezintă cu totul altceva decât un lider de partid. În primul rând se bat fostul guvern al lui Orban cu actualul guvern al lui Cîțu. Fiecare schimbare de guvernare presupune o armată de oameni fideli, o armată de donatori etc. 

Orban conduce oști frustrate care au guvernat anul trecut, Cîțu conduce oameni pe care i-a „cumpărat” recent, nu e un om de partid cu vechime, a folosit resursele guvernamentale pentru un PR atât de puternic încât până și Antena 3 a dedicat spații largi să-l susțină.

În ce moment vin aceste alegeri? Un scurt bilanț ar arăta cam așa. După un an și jumătate de criză sanitară și economică provocată de COVID-19, avem o debalansare socială completă. Inegalitățile au crescut, sunt date clare că sărăcimea și clasa de mijloc au fost și mai fragilizate, în schimb oamenii cu venituri mari au câștigat și mai bine. 

O prostie imensă a fost liberalizarea pieței de energie. Aici s-a văzut ce înseamnă să ai lideri complet lipsiți de viziune. Într-un moment când în Europa se redescoperă statul intervenționist, când chiar liberalii clasici se gândesc cum să oprească creșterile de costuri generate de oligopolurile din energie, proștii provinciali din România se apucă să liberalizeze piața. 

Recomandări

Dezvoltatorul imobiliar Nordis, unul dintre cei mai mari din România, a intrat în insolvență

Nu există dovadă mai vie decât complet desincronizare politică de Europa, cu lideri de pluș precum Cioloș sau Rareș Bogdan care se duc la Parlamentul European ca la un ceai dansant, doar ca să mai pupe niște mâini de lideri populari sau liberal-macronieni.

În fine, alegerile vin în plină reintrare în scenă a COVID-ului, cu o țară vaccinată la o cotă ridicolă, după un an sinistru cu zeci de mii de morți și sute de mii de bolnavi grav (de alte boli) care își văd șansele la viață diminuate dramatic din cauza spitalelor sufocate.

Se alege între Iohannis și Orban

Se alege între Iohannis și Orban, de fapt. Președintele a aruncat Constituția peste gard și a intrat și el complet în campanie, de partea lui Cîțu. Cîțu reprezintă un „cadru”, nu un politician, este un soldat dintr-o zonă gri în care se amestecă tot ce înseamnă azi în România „puterea președintelui”: influență în justiție, servicii, presă (prin cumpărarea de publicitate publică). 

Cîțu s-a remarcat printr-o lipsă de empatie și radicalism economic (să te lauzi cu creștere economică în timp ce grosul o duce atât de rău). 

Recomandări

Cum îngroapă România dosarele lagărelor de copii din comunism. Justiția refuză anchetarea infamului program ceaușist de „optimizare socială”

Și s-a mai remarcat printr-un deosebit grad de cinism în condiționarea susținerii cu fonduri și promisiuni guvernamentale. Este susținut puternic de zona Ardeal, dar și de alți lideri din urbanul mare, care nu sunt atât de dependenți de fondul guvernamental precum primarul de sat sau de oraș mic.

Ludovic Orban a luat-o rău prin bălăriile politice ale estului, discursul său din ultimele 8 luni pare un rezumat din cuvântările lui Viktor Orban, naționalism prăfuit, suveranism inventat pe colțul mesei. 

Singura șansă a lui Orban poate ar fi un discurs anti-Iohannis cu Iohannis în sală, un discurs care să ștampileze definitiv al doilea mandat al președintelui ca fiind deja ratat. Culmea e că Orban are un coeficient democratic mai mare decât Cîțu și ai lui, care și-au câștigat susținerea în forță. Orban a pozat în outsider, a strâns susținere în stil vechi partinic, a reușit să țină cât de cât piept tăvălugului Iohannis-Cîțu. 

Însă definitorie pentru aceste alegeri este chiar lipsa de speranță, de aspirație, pe care o imprimă: sunt doi lideri care s-au dovedit deja incapabili să guverneze, fiecare în felul lui, și fiecare trăgând în jos sondajele la minime istorice pentru PNL. 

Recomandări

Diana Șoșoacă, penalizată de Parlamentul European pentru scandalul din iulie. Eurodeputata are interzis în plen și a rămas fără indemnizație timp de șapte zile

Este mult zgomot în jurul unor oameni care se bat în cote record de nepopularitate: Iohannis, Cîțu, Orban.

Dilema micului oportunism

Lumea se uită la organizațiile care îi susțin pe Orban sau pe Cîțu, dar delegații sunt mult mai diverși. Să nu uităm că multe organizații au votat ambele moțiuni, asta arată un grad mare de panică, de nehotărâre. Nu e obligatoriu să avem voturi uniforme. Gândiți-vă la primari de comune mici. Aceștia sunt practic isterizați de lipsa de fonduri. Au nevoie urgent de sprijin. Unii așteaptă ajutor de la Cîțu, dar foarte mulți știu că se poate discuta mai curând cu Orban care înțelege situațiile mai nuanțat, mai ca Dragnea așa. Cîțu e omul marelui capital, Orban e omul capitalului autohton care are nevoie de perfuzii urgente publice.

Apoi, poate o să vă mire, dar avem aici competiție între zeci de mii de oameni care fug de piața liberă a muncii. Candidații, susținătorii lor au clanuri de protejat, familii de angajat, undeva în afara capitalismului sălbatic, ăla rezervat pentru fraieri. Se negociază tot: de la funcții de portar sau polițist local, până la șef de agenție sau companie de stat. 

Cine va triumfa?

Nu pot ghici câștigătorul. Situația îmi amintește de competiția pentru șefia PSD, de acum 11 ani, dintre Geoană și Ponta. Geoană a venit învingător și Ponta i-a luat șefia în plin congres, cu tot cu figuranții lui Vanghelie (care îl susținea pe Geoană) plasați în primele rânduri ca să fluiere. 

Atunci au contat delegații mărunți, nu doar jocurile de culise făcute de Ponta. Orban e capabil să mobilizeze oameni împotriva unei conduceri extrem nedemocratice impuse de Iohannis. 

Pentru asta însă ar trebui să atace adânc stilul de dominare cu dosare în justiție, ar trebui practic să dea tot din casă. Puțin probabil.

Ce trebuie să reținem e că și după ce se stabilește învingătorul, tot vom avea o situație de criză, fie cu guvern minoritar Cîțu, fie cu noi negocieri conduse de Orban.

Victoria lui Orban ar lămuri măcar un singur lucru: ar fi un semnal pentru Iohannis să se retragă, să-i încheie expansiunea publică ridicolă. 

Însă Cîțu rămâne favorit, pentru că până la urmă se votează între unul care are doar experiență partinică (Orban) și unul care ține un teanc de bani publici în mână pe care îi va împărți discreționar (Cîțu).

Urmărește-ne pe Google News