Îşi va împlini Netanyahu visul de a atrage Statele Unite într-un război cu Iranul?

Era firesc ca Israelul să profite de fereastra de oportunitate, aşteptată de ani, pentru a reduce drastic capabilităţile militare ale Hizballah. Fereastra s-a făcut însă ţăndări când au apărut victimele civile – probabil peste o mie, până astăzi, plus cei aproape un milion de cetăţeni obligaţi să îşi părăsească locuinţele de la graniţa cu Israelul, rătăcind acum prin  ţară. (De partea israeliană a graniţei sunt 60.000 în această situaţie, acestora însă li s-a găsit culcuş prin hoteluri).

Nici Hizballah, cel mai puternic proxy al Iranului, nu va putea fi anihilat total. Fiindcă nu este doar o miliţie (actualmente, poate cel mai agresiv actor non-statal din lume), ci şi un partid politic parlamentar în Liban.

Netanyahu a aşteptat ocazia să taie, cum s-a exprimat, şi celelalte tentaculele ale caracatiţiei (în afara Hamas şi Hizballah) numite Axa de Rezistenţă, organizată şi condusă de la Tehran, adică proxy-urile prin care Iranul îşi impune interesele în Orientul Mijlociu – miliţiile din Irak, Siria, Yemen.  

Un război pe care nu îl poate câştiga este ultimul lucru dorit de Iran. Dar lovitura dură, de măiastră punere în scenă, care a distrus Hizballahului sistemul de comunicare şi comandă, culminând cu asasinarea liderului Hassan Nasrallah, a impus regimului ayatollahilor să reacţioneze, măcar de ochii mandatarilor din Axă. Al doilea atac asupra Israelului, din noaptea de 1 octombrie, a fost de două ori mai puternic decât cel din aprilie, dar la fel de controlat. S-a dorit exclusiv un semnal pentru proxy-uri.

Atacul Iranului ar putea deveni primul act al unui război regional doar în măsura în care Israelul ar trece de la ameninţări la fapte. Indiferent de riposta Guvernului Netanyahu – un atac asupra facilităţilor nucleare sau asupra infrastructurilor petroliere, cum au speculat în ultimele ore surse de la Ierusalim şi Washington – acesteia nu i se pot estima urmările. Nu le cunoaşte nici măcar iniţiatorul israelian, care vorbeşte de-a dreptul candid despre o schimbare de regim la Tehran, schimbare pe care şi-o doreşte majoritatea iranienilor, dar care devine greu, dacă nu imposibil de înfăptuit, atunci când un atac major al Israelului va solidariza întreaga populaţie.  

Dacă, o lună înainte de alegerile prezidenţiale din SUA (aliatul cel mai fidel şi cel mai important furnizor de arme al Israelului), Administraţia Biden se va lăsa târâtă în această conflagraţie de ambiţiile nemăsurate ale lui Netanyahu şi ale aliaţilor săi la guvernare, urmările pentru Orientul Mijlociu vor fi catastrofale, iar consecinţele globale greu de imaginat.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE