Gaza - un nou asalt de anihilare. Operaţiunea „Carele lui Gideon” şi „dezumanizarea ca preludiu la masacru”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cu patru minute înainte de miezul nopţii de 19 mai, premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a postat pe contul său de X acest mesaj: „Cerând un stat palestinian, liderii de la Londra, Ottawa și Paris oferă un premiu uriaș pentru atacul genocidal asupra Israelului din 7 octombrie, în timp ce invită la mai multe astfel de atrocități”.
By asking Israel to end a defensive war for our survival before Hamas terrorists on our border are destroyed and by demanding a Palestinian state, the leaders in London, Ottowa and Paris are offering a huge prize for the genocidal attack on Israel on October 7 while inviting more…
— Benjamin Netanyahu - בנימין נתניהו (@netanyahu) May 19, 2025
Reproşul acesta aberant le este adresat nu doar Marii Britanii, Canadei şi Franţei. Toate ţările lumii sprijină această soluţie, singura care ar putea rezolva problema-cheie a Orientului Mijlociu.
Ideea cu premiul pentru atacul barbar al Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului nu e nouă în discursul prim-ministrului de la Ierusalim, care îndeplineşte şi misiunea de comandant al armatei. A mai rostit-o, ca argument profund emoţional, motivând excluderea completă a soluţiei creării unui stat palestinian.
Netanyahu nu va admite însă niciodată că - din premiul despre care vorbeşte atât de plastic - lui însuşi şi responsabililor cu apărarea şi securitatea Israelului le revine cel puţin jumătate: nu au fost capabili, în cumplita zi de 7 octombrie, să îşi apere cetăţenii.
Avertismentul Marii Britanii, Franței și Canadei priveşte campania militară „disproporţionată” din Gaza şi foametea ca armă de exterminare - din 8 aprilie anul curent au fost oprite ajutoarele umanitare în Fâşie şi abia duminică seara, 18 mai, la presiuni internaţionale (inclusiv din partea SUA), cabinetul Netanyahu a anunţat că urmează să fie deblocate. Cele trei state, printr-o declaraţie comună, invocaseră dreptul internaţional, cerând încetarea războiului.
Premierului Netanyahu i-a ţinut isonul sinistrul Smotrich, ministrul său de finanţe, afirmând că Marea Britanie, Franţa şi Canada „s-au aliniat moral cu o organizație teroristă care a violat, măcelărit, ucis și ars femei, bebeluși și copii” și că „răsplătesc terorismul”, acuzând cele trei state de „antisemitism” și „unilateralism”.
Acest unilateralism invocat de Bezalel Smotrich se referă deopotrivă la ceea ce consideră a fi o atitudine părtinitoare pro-Hamas (!), dar şi la iniţiativa Franţei, ca - dacă încălcările dreptului internaţional continuă - să recunoască unilateral un stat palestinian.
De altfel, ministrul de finanţe tocmai ce declarase: „Acum cucerim, curățăm și rămânem, până când Hamas va fi distrus. Pe parcurs, ceea ce rămâne din Fâșie va fi, de asemenea, șters, pur și simplu, pentru că totul acolo a devenit un mare oraș terorist”.
Departajarea între civilii şi combatanţii palestinieni n-a fost o preocupare. Încă de la început, cuvintele ministrului apărării de atunci, Yoav Gallant, au echivalat cu o declaraţie de război: „Fără electricitate, fără mâncare, fără apă, fără gaz (…). Luptăm cu animalele şi acţionăm în consecinţă!”.
O astfel de atitudine e definită de Yuval Noah Harari (explicând utilitarismul în „Nexus”, cea mai recentă carte) drept „dezumanizare ca preludiu la masacru”. În contextul acesta, sună amar asigurarea premierului Netanyahu, repetată şi astăzi într-o postare pe X, cum că este comandantul „celei mai morale armate din lume, iar soldații noștri luptă pentru însăși existența noastră”.
În timp ce Guvernul îşi continua campania militară în Gaza, lansând Operaţiunea „Carele lui Gideon” (ce mai contează că eroul Cărţii Judecătorilor din Vechiul Testament, Gideon zis Ierubaal, n-a avut niciodată care - voi reveni asupra subiectului), de 592 de zile, cetăţenii cer în stradă eliberarea tuturor ostaticilor deţinuţi de Hamas şi Jihadul Islamic.
În numele tuturor s-a exprimat doamna Yehud Arbel (29 de ani, eliberată pe 30 ianuarie din captivitatea Hamas), adresându-se liderilor de la Ierusalim: „Sângele lor va fi pe mâinile voastre - sângele ostaticilor și sângele soldaților - dacă nu opriți acest război”.
Într-un editorial publicat luni, 19 mai, de platforma de comentarii „Project Syndicate”, Shlomo Ben-Ami (fost ministru de externe şi ministru al securităţii interne a Israelului) subliniază: „Guvernul israelian a decis săptămâna trecută să-și extindă ofensiva militară împotriva Hamas - un efort care, notează acesta, ar putea include «acapararea» Gaza. Este un plan brutal, conceput în deplină conștientizare a anumitor rezultate ale sale, inclusiv pierderea ostaticilor israelieni care rămân în tunelurile Hamas, adâncirea catastrofei umanitare cu care se confruntă două milioane de civili palestinieni fără apărare și ștergerea - mai degrabă decât rezolvarea - conflictului israelo-palestinian.
Dar există un lucru pe care premierul Benjamin Netanyahu nu l-a anticipat: ruperea relației sale cu președintele american Donald Trump. Odată cu alegerea pe care a făcut-o - de a trage [după sine] un popor israelian epuizat și de a angaja armata în ocuparea pe termen nedeterminat a Gazei - Netanyahu sacrifică interese israeliene strategice vitale, inclusiv normalizarea relaţiei israeliano-saudite, care părea foarte probabilă în urmă cu doar câțiva ani, ca parte a unei strategii mari a SUA pentru Orientul Mijlociu. Acest lucru este în regulă pentru Netanyahu, căruia îi pasă în cele din urmă de un singur lucru: asigurarea supraviețuirii Guvernului său”.
Adaug doar că supravieţuirea Guvernului este condiţia supravieţuirii politice a premierului însuşi, dar şi a rămânerii sale în libertate. Netanyahu ocoleşte termenele în Justiţie fixate pentru dosarele sale de corupţie, declamând că îndeplineşte o misiune măreaţă: apărarea ţării.
Mihai111 21.05.2025, 12:48
Excelent editorial. Felicitări Doamnă Munteanu.