Libertatea europenilor decurge din victoria Ucrainei. De ce partizanii „păcii rapide” sunt aliații obiectivi ai lui Putin

Corala pacifiștilor e vocală în preajma și pe parcursul oricărui război convențional. Reînarmarea Germaniei hitleriste s-a petrecut sub ochii unor puteri europene adânc înflăcărate de idealul păcii. Diplomația are de partea ei rațiunea, noblețea idealurilor morale de bună înțelegere și avantajul economic al compromisului, înainte ca „armele să vorbească”.

Nu trebuia să-l așteptăm pe Klausewitz pentru a defini starea de război ca pe o continuare a politicii cu alte mijloace: așa a fost de când lumea. De o egală actualitate se bucură și îndemnul: „dacă vrei pace, pregătește-te de război”. Există state care, în anumite momente, nu se mai mulțumesc cu tratative sau promisiuni și declanșează conflicte, chiar dacă manevrele pregătitoare se văd (ca astăzi) și din satelit. 

Cu asemenea state rebele, agresive și fără scrupule trebuie să fii mereu gata de luptă, știind că, pentru ele, soluțiile negociate sunt sortite eșecului. Sau să fii gata de capitulare, întrucât marii carnasieri geopolitici atacă, de regulă, state mai slabe, care nu au în spate aliați formali redutabili. 

Polonia e acum campioana est-europeană a solidarității cu Ucraina invadată de Rusia, pentru că știe ce înseamnă să sfârșești în cleștele unor forțe totalitare intrate în fază ofensivă, așa cum noi – și ceilalți foști „sateliți” ai URSS, relativ recent intrați în NATO și UE – prețuim abia acum valoarea unor alianțe solide. Înțelegem, prin contrast, și cât sunt de vulnerabile statele rămase în afara umbrelei euro-atlantice de securitate. 

Deși măștile au căzut, se aud încă pledoarii pacifiste, din partea statelor serios dependente de gazul rusesc, dar și dinspre cele care cred, inerțial, că Ucraina nu e o chestiune strict europeană sau că Rusia s-ar mulțumi cu supunerea Kievului. Putem înțelege guvernele care se tem că vor plăti prea scump efectele colaterale ale conflictului, așa cum admitem, oricât ne-ar deranja, că unii actori occidentali au rămas mental calați pe logica războiului rece, pe vremea când Europa de Est era strategic aservită Moscovei comuniste. Și totuși, pacifismul nu face decât să-l legitimeze pe Putin, încurajându-i nebunia revanșistă. 

Argumentul că NATO nu trebuie să „intervină” (ca atare, pentru că membrii săi, începând cu SUA, ajută masiv Ucraina asediată) mi se pare fals. În decembrie 2021, Putin a trimis lista lui de pretenții direct către SUA și NATO. Cu ele avea de furcă, nu cu Ucraina, folosită ca prim pas într-o campanie de restabilire a sferelor de influență.

De vreme ce autocratul de la Kremlin vrea să scoată NATO din Europa, proiectul său „euro-asiatic” echivalează cu subjugarea întregii Europe și trebuie contracarat ca atare. Ostil oricărui curent liberal, imperiul țarist fusese deja numit „jandarmul Europei”.

Doar scleroza industrială, handicapul tehnologic, declinul demografic și anacronismul strategic al mesianismului rusesc fac diferența – din fericire, majoră – între tradiția despotică a Rusiei și posibilitățile sale de a o reafirma. 

Analizele militare occidentale arată că Rusia nu poate câștiga acest război. Nu poate cuceri durabil și sustenabil nici măcar Donbas.

Pe de altă parte, dacă Putin nu e îndepărtat de conaționalii săi, el își va dori atât prelungirea, cât și intensificarea conflictului. În a doua etapă a războiului, după despresurarea Kievului și concentrarea în sud-est a forțelor încă disponibile, propaganda de la Moscova a intrat într-o fază delirantă, care miroase deopotrivă a disperare și climax iresponsabil. Agenda inițial anunțată a fost abandonată. Acum, crainicii regimului urlă la televiziuni că „Occidentul colectiv” (cum îi spun ei) va suporta în final o apocaliptică răzbunare termonucleară. Prin urmare, următoarele luni vor fi decisive atât pe teatrul de război, cât și pe frontul psihologic și informațional, unde membrii NATO au obligația de a rezista presiunii teroriste din avalanșa de amenințări proferate la Moscova.

Recenta reuniune de la baza germană Ramstein a 40 de state (NATO plus zece aliați externi) a completat oportun declarațiile dlor Blinken & Austin după vizita lor la Kiev, în Duminica Paștelui ortodox, demonstrând că lumea liberă a exclus deja orice scenariu perdant pentru eroica Ucraina și că o va ajuta cu orice preț, până la o victorie concludentă împotriva invadatorului.

În actuala dinamică a evenimentelor, corul defetist, idealist sau pur pragmatic al „pacifiștilor” nu face decât să amâne singurul deznodământ acceptabil și să dea regimului Putin o nemeritată – și potențial periculoasă – gură de oxigen. 

Foto: Protest în Germania. Un participant afișează un carton cu portretul lui Putin/Joker pe care scrie „Putin la Haga”/HEPTA

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE